Predarea religiei în școli rămâne a fi un subiect care stârnește dezbateri privind identitatea, educația și libertatea de alegere. Profesorul Vasile Manică ne spune despre rolul religiei în educație și despre importanța includerii ei în programa școlară.
Vasile Manică, profesor: Părinții sunt primii formatori ai copilului din perspectiva religioasă, perspectiva morală, văzând copilul că mama se roagă seara, se va lătura și el. Nu cred că este un copil care, matur fiind, conștientizează ceea ce se întâmplă acasă, copilul văzând pe mama și tata se roagă, nu va practica același lucru și el. De aceea, familia, în primul rând, rămâne pilonul de bază pentru formarea acestor valori morale, inițial. După asta, urmează cele religioase și cele care ne înnobilează pentru societatea în care noi trăim.
Religia este disciplina care se găsește în planul cadru ca disciplină opțională și copilul are dreptul să aleagă, a spus el. Odată ce exercită sau părintele sau copilul, reprezentantul legal optează pentru o anumită oră opțională, prevederile curriculare și frecventarea acestei ore devin obligatoare. Copilul, în cadrul acestei ore opționale, de fapt, are să formeze niște abilități, niște competențe.
„Religia, de fapt, nu face altceva decât să înnobileze copilul cu tot ce este mai frumos. Amabilitate, politețe, iertare, compasiune, iubire, respectul, bunătate, milostenie”.
În urma unor sondaje realizate de acest profesor, au fost observate câteva aspecte practice, fiind publicate și câteva articole științifice. Unul dintre acestea vizează medierea conflictelor școlare prin prisma disciplinei Religie, pe baza comparației dintre două clase.
Astfel, o clasă a avut disciplina Religie, iar cealaltă nu. La sfârșitul anului școlar, au fost analizate cele două clase, constatându-se o diferență semnificativă. Copiii care frecventau ora de Religie erau mai cooperanți. Atunci când apăreau situații tensionate, evitau conflictul direct și puneau accent pe colaborare, pe mediere și pe soluționarea pașnică a diferitelor situații prin comunicare. În schimb, ceilalți copii colaborau mai puțin și manifestau tendința de a intra în conflict pentru a-și apăra propriile interese.
Potrivit profesorului, religia nu este o lecție monotonă, dar de dezbatere. „Sunt copii de diferite confesiuni pe care îi iubesc pe toți absolut, în timpul orelor toți suntem egali”.
