Orașul-martir Borodianka este în reconstrucție după doi ani de la atacul rușilor asupra Kievului. Blocurile de 9 etaje din centru, bombardate de aviația rusă, au fost demolate, iar casele oamenilor au fost refăcute. Cum arată oraşul şi cum se descurcă localnicii, vedeţi în reportajul următor, realizat în exclusivitate de trimişii speciali ai TVR în Ucraina, Alex Costache, Dragoş Stoian şi Doru Oancă.
Cu doi ani în urmă, Oleksandr, locuitor din Borodianka, constata îngrozit că tocmai îşi pierduse casa în urma bombardamentelor ruse.
Trecuseră doar câteva zile de la plecarea invadatorilor, iar echipa TVR se află acolo, martoră a acestei drame.
Oleksandr a revenit în Borodianka şi şi-a reconstruit viaţa.
Echipa TVR l-a reîntâlnit. Acum trăieşte într-o casă modulară pusă la dispoziţie de o fundaţie americană. Îşi aminteşte ce s-a întâmplat pe 1 martie 2022, când şi-a pierdut locuinţa, măturată de bombardamente atât de puternice, încât au distrus şi două blocuri de 9 etaje din apropiere.
Oleksandr: Deja nu mai aveam nici lumină, nici apă, cu telefoane şi felinare am strâns repede tot ce aveam şi a doua zi, pe 2 martie la 7:05 am plecat şi la 7:40 casa a fost complet distrusă.
Orăşelul Borodianka, aflat la 50 de km vest de Kiev, a fost ocupat de la sfârşitul lui februarie 2022, imediat după debutul invaziei, până la începutul lui aprilie. O parte din locuitori au fugit din calea pericolului, dar mulţi vârstnici au rămas. Nu le-a fost însă uşor, povestesc trei bătrâne localnice.
Antonina: M-a sunat băiatul meu, care e în armată, şi mi-a spus „Mamă, vezi că o să vină la voi cecenii lui Kadîrov”, şi aşa a fost. Au intrat pe stradă, venea un tractor şi în spatele lui era o remorcă, acolo erau trupuri de ucraineni morţi, civili.
Au vrut să sperie lumea, spune femeia, care a fost nevoită să găzduiască ruşi în propria casă. Şi prietenele ei au trecut prin experienţe dificile.
Olena: Eram aici când au intrat tancurile, locuiam vizavi şi de la geam puteam să văd totul. Nepoţii mei s-au salvat în Polonia, dar eu am rămas şi vedeam luptele de la fereastră.
Alina Ivanivna: Nu o sa-i iert niciodată pe ruşi pentru ce au făcut aici!
Echipa TVR a pregătit o mică surpriză pentru locuitoarele atât de încercate ale Borodiankăi, pentru că se apropie 1 martie. Mărţişorul e o tradiţie comună românilor şi ucrianenilor.
Yuri e apicultor şi i-a fost greu să lase în urmă stupii ca să-şi pună familia la adăpost. Când s-au întors, au descoperit prăpădul lăsat în urmă de ocupanţi.
Yuri: Am plecat pe 3 martie, când ruşii erau deja aici. Au împuşcat stupii, fiindcă erau vopsiţi în galben şi albastru, au furat tot ce au putut, au murdărit paturile.
După doi ani de la începutul războiului, în Borodianka au rămas multe clădiri distruse de bombardamentele ruşilor. Sunt mărturii ale ororilor războiului, la care se adaugă rănile, cicatricile din sufletele şi memoria oamenilor.
Dar toate acestea rămân acum în urmă. Cu ajutor generos de la naţiunile prietene, localnicii îşi reconstruiesc orăşelul şi îşi refac speranţa într-o viaţă sigură. Pe ruinele vechilor blocuri sunt acum şantiere.
Anatoli: Aici totul a fost distrus, noi facem etajul acesta, am demolat totul şi facem aceste lucrări de construcţii.
Aproximativ 200 de persoane şi-au pierdut viaţa sau au fost date dispărute în cele două luni de ocupaţie rusă la Borodianka.
