Aproape 30 de mii de persoane, militari, polițiști și voluntari au luat parte în războiul de la Nistru și aproape 400 dintre ei și-au pierdut viața în timpul luptelor. La peste 3 decenii distanţă, noaptea de 1 spre 2 martie rămâne o filă neagră a istoriei. Aurel Matei avea 22 de ani când a izbucnit tragicul eveniment. Chemat la arme, bărbatul mărturiseşte că nu a ezitat nicio clipă şi a luptat cu dârzenie pentru a apăra suveranitatea şi independenţa republicii moldova.

AUREL MATEI veteran al războiului de pe Nistru: Îmi făceam în acel timp serviciul în unitatea Brigada de Poliție cu Destinații Speciale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Era o zi obișnuită, am mers la serviciu, obișnuită pentru noi acest lucru înseamna o zi în care făceai sport şi plecai la diferite operațiuni în scopul menţinerii ordinii publice, lupta cu criminalitatea. Eu am fost chemat undeva după masă și mi s-a dat un ordin ca să merg, să iau 3-4 persoane și să merg în regiunea Telecentru, locul unde acum este Ministerul Apărării.

Înspre noaptea a început emisia să se îndesească, adică apărea ceva, au început să lucreze canalele pe care noi le avem de rezervă, adică foarte rar eșea în emisie cineva.

Aveam stații mobile, stații în mașină și am început a înțelege că se întâmplă ceva pentru că acele canale erau rezervate pentru situații extreme. Am făcut conexiunea cu garda, cu unitatea de gardă din brigadă, unde mi s-a comunicat că toată brigada este chemată sub alarmă. Mâine, dimineaţă, toți la ora 5 trebuie să fim. Asta înseamnă că toți cei afla în concediu sau misiuni, trebuie să se retragă în brigadă și să fie pe loc. Dimineața am plecat la brigadă, unde am fost aliniaţi şi ni s-a spus că ceva se întâmplă pe Nistru. Asta a fost 1-2 martie.

Eu răspundeam de tehnică blindată, unde am fost trimis să-mi pregătesc și am urmat la Nistru, în regiunea Holercani. Acolo mi s-a spus că grupările separatiste, gardiștii, au început o teroare asupra oamenilor civili din acele sate, sunt înarmați, cu tehnică militară, armament, au rupt flagurile și ne-au anunțat război deschis. Și domnul general ne-a spus: astăzi noi intrăm în război, care este de acord, un pas înainte, care nu, stă pe loc. Am făcut toți un pas înainte. CARINA MULLER jurnalist TVR MOLDOVA: Cum ați perceput primele zile ale conflictului? Cum era atmosfera printre camarazi?

AUREL MATEI veteran al războiului de pe Nistru: La momentul acela, eu cred că Brigada de Poliție cu Destinație Specială a fost unica unitate care a intrat în război și își făcea misiunile bine pentru că noi ne străduim să protejăm. Am avut multă susținere din partea civililor, ei voiau să ne susțină, dar ne străduiam să fie în spatele nostru. Pe urmă, desigur, forțele s-au coagulat, am luptat împreună toți, am avut susținerea civililor, cu mâncare, cu tot. Luptam, luptam, făceam tot ce era de posibil ca să nu cedăm.

CARINA MULLER jurnalist TVR MOLDOVA: Ne puteți descrie ce s-a întâmplat, pe teren, în ziua de 2 martie 1992, dar şi zilele care au urmat, din perspectiva dumneavoastră? Cum ați trăit acea zi și ce detalii vă rămân cele mai vii?

AUREL MATEI veteran al războiului de pe Nistru: Am memorizat refugiații. În momentul când mamele cu copiii fugeau, lăsau casele, am văzut civili morți, răniți. Vedeam cum ei rupeau de pe primării, de pe instituțiile de stat, drapelele și atârnau ceva străin nouă. Desigur, primele emoții le-am avut atunci am avut când am început a pierde camarazii.

CARINA MULLER jurnalist TVR MOLDOVA: La peste trei decenii distanță, cum vedeți semnificația acelui conflict? Ce lecții consideraţi că ar trebui să învățăm din acea perioadă?

AUREL MATEI veteran al războiului de pe Nistru: Istoria se repetă. Noi trebuie să învățăm lecția mai bine. Adică știm cu toții la momentul acela că nu aveam o armată. Era o armată care abia se forma. Structurile de forță nu existau. Mulți se opuneau ca și acum precum că nouă nu ne trebuie armată, nouă nu ne trebuie să fim neutri.

Chiar și la nivel politic erau situațiile astea că: nu este bine să ne înarmăm, nu este bine să fim independenți. Așa că, acum, noi, trecând prin experiența asta, trebuie să atragem atenție la forțele de apărare ale statului, la veteranii de război, la eroii care au căzut, cei care s-au rămas invalizi. Pentru că dacă nu vom avea grijă de armata noastră, de soldații noștri, noi o să hrănim alți soldați.

CARINA MULLER jurnalist TVR MOLDOVA: Cum credeți că este percepută astăzi lupta veteranilor de pe Nistru? Simțiți că societatea și statul au recunoscut cu adevărat sacrificiul celor care au luptat?

AUREL MATEI veteran al războiului de pe Nistru: Acest subiect este mult de vorbit, dar în acest timp au fost scăpări mari, în privința veteranilor.

Eu am avut puțin noroc că mergeam undeva în Europa pentru a mă vindeca, la niște sanatorii unde se ocupau medicii și mai intensive, dar în acele vremuri nu prea puteai să mergi peste hotare și camarazii mei au trecut prin situații grele. Adică astăzi sunt consecințele... ştiindu-i pe ei cum erau în timp și astăzi – sunt schimbări. Cu toate că ei se străduie să își păstreze tot calmul, sunt oameni adecvați. Şi astăzi, cred că, fără să-i întreabă, vor fi acei care, să nu dea domnul, de pus mâna pe armă, dar ei vor fi primii. Personal, m-am auto-distanțat din război. Nu m-am distanțat… dar mă străduiam ca să nu mai duc războiul în familie, în casă, să nu discut de război.

Timp de 30 de ani, n-am îmbrăcat forma militară, medalii, ordinii, n-am scos asta nicăieri la ideală. Fiecare ne-am luptat în această perioadă asta cam singuri. Sperăm că statul se va implica, pentru că, vedeți, noi ca noi, dar vine generația din spate care vede tot asta. V-am spus, statul trebuie să aibă, cumva, grijă de veterani, de toți soldații, militarii care stau la straja țării. Noi am fost primii care am mizat cu propria viață, nu ne-am gândit la altceva. Am făcut-o din patriotismul nostru, din dragostea noastră față de țară și neam. Și așteptăm un răspuns și de la stat. Și cu toate că vedem, în ultimul timp, vedem ceva mișcări pozitive în prevința veteranilor. CARINA MULLER jurnalist TVR MOLDOVA: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj tinerilor de azi despre patriotism, identitate și curaj, care ar fi acesta?

AUREL MATEI veteran al războiului de pe Nistru: Deci, generației tinere, să-mi asum un mesaj, o adresare către societate, către generații și trebuie cumva să o argumentez. Și eu socot că sunt un patriot, cât de puțin, cât sunt un patriot și nu pot să mă învinuiești în ceva ce a depins de mine pe segmentul patriotism. M-am născut într-un sat, Dumrăvița, Sângerei, atunci era Lazovsk, într-o familie de oameni simpli, școala. Adică eram un copil, știți, primul în toate, și la, și la sport, carte, dar eram și la nebunii printre primii.

Și de aceea adresarea mea față de tineri: fiți curajoși, luptați-vă pentru libertate, nu mergeți cu capul jos. Știți vorba aia: capul a plecat, sabia nu taie, asta nu este veridic.

Acesta e principiul de care m-am condus toată viața. Să ducă un trai de viață sănătos, să asculte de părinți și, desigur, cartea să fie pe primul plan. Să fie citiți, învățați, ca să nu-i poată manipula nimeni viața.

CARINA MULLER jurnalist TVR MOLDOVA: Domnule Matei, vă mulțumim foarte mult. Vă mulțumim pentru tot, dar și pentru patriotismul de care ați dat o dovadă. Mulțumim! REPORTER: CARINA MULLER