Cinci medalii olimpice de aur. 10-le absolut. „Zeița de la Montreal”. Nadia Comăneci. Într-un interviu acordat Irinei Păcurariu, gimnasta care a uimit o lume întreagă a explicat că evoluţiile ei de la Jocurile Olimpice din 1976 au ajutat-o să îşi găsească o platformă de identitate personală. Iar asta fost istoria vieţii sale.
„Cu cat trec anii, cu atât sunt mult mai mândră de această fetiţă de 14 ani. Am început gimnastica la 6 ani şi jumătate, deci am concurat la olimpiadă la 14 ani şi jumătate, deci aveam 8 an de bagaj de cunoştinţe, deci ştiam despre ce vorbesc în domeniul gimnasticii. A început tot aşa, cu energia unui copil care dorea să facă ceva. Nu erau prea multe facilităţi pentru sport în perioada aceea. Am fost norocoasă că am avut o sală de gimnastică care era aproape de locuinţa noastră şi a fost doar o ocupaţie. Nu ştiam de olimpiadă, nu aveam un target ca să câştig sau să fac istorie. Cred că nu s-a aşteptat nimeni ca o fetiţă de 14 ani, dintr-o ţară în care lumea nu prea ştia nimic despre, să spargă gheaţa, că a fost un spart de gheaţă a unui sport pentru femei, capabilitatea femeilor de a face ceva, mai presus decât bărbaţii. Ideea de perfect, definiţia perfecţiunii nici acum nu o am. Este nu numai onorant pentru mine, aşa s-a întâmplat să fie, asta a fost istoria vieţii mele”.
