Litigiul a pornit de la decizia SFS din 22 mai 2025 prin care au fost blocate fondurile și resursele economice ale Marinei Tauber, inclusiv două imobile din Chișinău. Măsura a fost aplicată în contextul deciziilor Consiliului Interinstituțional de Supervizare privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale.

Tauber a contestat decizia la Serviciul Fiscal de Stat, dar cererea prealabilă i-a fost respinsă la 15 august 2025. Ulterior, Ministerul Finanțelor a menținut această soluție, printr-o decizie din 16 septembrie 2025.

Hotărârea primei instanței

În octombrie 2025, Tauber a dat în judecată Serviciul Fiscal de Stat, solicitând anularea deciziei de blocare a bunurilor, precum și a actului prin care fusese respinsă contestația sa prealabilă.

În acțiunea depusă, aceasta a susținut că măsura este nejustificată și disproporționată, invocând încălcarea dreptului de proprietate. Potrivit argumentelor prezentate de reclamantă, bunurile imobile aveau proveniență legală, fiind obținute prin moștenire, iar autoritatea fiscală nu ar fi demonstrat existența unei legături între acestea și activități ilicite.

„De aici decurge ca firească întrebarea: Ce legătură există între presupusele riscuri de spălare a banilor sau finanțare a terorismului invocate în preambulul Deciziei Consiliului interinstituțional de Supervizare și bunurilor imobile provenite din moștenire, blocate prin actul administrativ individual contestat? Niciuna! De aceea, măsura dispusă nu este necesară într-o societate democratică, deoarece nu servește unui scop proporțional cu ingerința”, argumentat apărătorul Marinei Tauber.

La 28 aprilie 2026, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a respins acțiunea ca neîntemeiată, considerând legală măsura dispusă de Serviciul Fiscal de Stat.

„Competența Serviciului Fiscal de Stat se limitează la executarea deciziilor Consiliului Interinstituțional de Supervizare, fără a avea prerogativa de a reexamina temeinicia includerii unei persoane pe lista subiecților măsurilor restrictive sau de a aprecia asupra oportunității aplicării acestora, aceste aspecte fiind de competența exclusivă a Consiliului Interinstituțional de Supervizare în condițiile Legii”, menționează instanță.

Încheierea Curții de Apel

La 18 mai 2026, avocatul Sergiu Moraru a depus, în interesele Marinei Tauber, un apel. Curtea de Apel Centru a declarat apelul inadmisibil, prin încheierea din 24 august 2026, deoarece motivarea nu fusese prezentată în termenul prevăzut de lege.

Apărarea a contestat încheierea la CSJ. Avocatul a susținut că hotărârea motivată a fost recepționată efectiv abia la 1 septembrie 2026, iar apelul motivat a fost depus la 7 septembrie, în interiorul termenului legal de 30 de zile calculat de la acea dată.

CSJ a respins însă argumentele. Instanța supremă a reținut că hotărârea motivată fusese expediată la 8 iulie 2026 atât la adresa electronică indicată pentru Marina Tauber, cât și la cea a avocatului său.

Potrivit judecătorilor, termenul de 30 de zile pentru motivarea apelului a început să curgă la 9 iulie și a expirat la 7 august 2026. Faptul că reprezentantul susține că nu a recepționat mesajul electronic nu înlătură efectele notificării, în lipsa unor probe care să demonstreze că documentul nu a putut fi accesat.

Curtea Supremă de Justiție a respins recursul și a menținut decizia Curții de Apel Centru de a declara apelul inadmisibil. Decizia este irevocabilă.

Tauber, pe lista de sancțiuni al Consiliului UE

Marina Tauber se află pe lista de sancțiuni a Uniunii Europene, prelungite până la 29 aprilie 2027. Măsurile prevăd înghețarea activelor și interzicerea punerii de fonduri sau resurse economice la dispoziția persoanelor și entităților sancționate. În cazul persoanelor fizice, se aplică și interdicția de intrare sau tranzit pe teritoriul statelor membre ale UE. Lista include, printre alții, Ilan Șor, Vladimir Plahotniuc și Evghenia Guțul, precum și entități precum Evrazia și Blocul politic „Victoria".

Cadrul de sancțiuni a fost instituit în aprilie 2023, la solicitarea Republicii Moldova, pentru a viza persoanele și entitățile implicate în acțiuni care amenință suveranitatea și securitatea țării.

Pe 30 septembrie 2025, Marina Tauber a fost condamnată de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, la șapte ani și jumătate de închisoare cu executare pentru finanțarea ilegală a partidelor și încălcarea modului de gestionare a banilor formațiunii politice. Instanța a dispus, de asemenea, confiscarea a peste 206 milioane de lei, sumă utilizată în comiterea infracțiunilor.

Fosta deputată a părăsit Republica Moldova în ianuarie 2025 și nu s-a mai întors în țară. Marina Tauber a fost acuzată de finanțarea ilegală a Partidului „Șor" și de amestec în înfăptuirea justiției. Inițial, au existat două dosare comasate pe parcursul dezbaterilor judiciare.