Aproximativ 174 de adăposturi de protecție civilă pentru cel mult 63 de mii de oameni. Asta poate asigura Republica Moldova în cazul izbucnirii unui conflict militar sau în alte situații excepționale. Nu toate aceste spaţii sunt, însă, funcționale. Iar autorităţile par că şi-au amintit de ele abia acum, când avem un război sângeros la graniţă de mai bine de un an.
În centrul istoric al Chișinăului găsim peste 100 de pivnițe care, în perioada sovietică, au fost transformate în buncăre. De la obţinerea independenței şi până acum aceste încăperi au fost lăsate în paragină și în multe dintre ele şi-au găsit adăpost animalele fără stăpân. Un astfel de buncăr găsim la intersecţia străzilor Nicolae Iorga cu Mihail Kogălniceanu.
ANGELINA UNGUREANU, jurnalist TVR MOLDOVA: "În perioada sovietică, această pivniță a fost transformată într-un buncăr. Erau amenajate două camere unde se puteau adăposti până la 40 de persoane. Astăzi, în 2023, tot ce s-a mai păstrat aici sunt aceste țevi ruginite. Iar după pereții împăienjeniți și plini de crăpături ne dăm seama că de zeci de ani prin acest loc nu a calcat picior de om."
ION ŞTEFĂNIŢĂ, expert în urbanism: "Nimeni nu a monitorizat care este situaţia lor. Iată anologic este pentru toate cele 30 de procente din cele 130 de adrese pe care le-am cercetat, este în aşa situaţie."
Un alt buncăr în care timpul pare că s-a oprit în loc se află la intersecţia străzilor Bucureşti cu Vlaicu Pârcălab. Încăperea este în mijlocul unei curţi, iar uşa este mereu deschisă.
Adăpostul s-a umplut cu noroi şi înăuntru nu au mai rămas decât nişte bucăţi de ţevi ruginite.
ION ŞTEFĂNIŢĂ, expert în urbanism: "30 de citadini aici se încadrează perfect. În primul spaţiu 15, aici 15 se integrează perfect. Pe nişte bănci cu un strict necesar. Eu cred că aici până la 48 sau 72 de ore citadinii îşi asigură viaţa în caz de situaţii de forţă majoră. Autorităţile după un an de zile deja trebuiau să ia măsuri în reabilita şi echipa aceste spaţii."
Aceste adăposturi nu sunt în atenţia autorităţilor şi nu se regăsesc pe harta interactivă cu spaţiile adaptate în acest scop, elaborată de Inspectoratul General Pentru Situații de Urgență. Instituţia a găsit alte 300 de încăperi în care oamenii s-ar putea adăposti temporar, în cazul unei situaţii excepţionale.
LILIANA PUŞCAŞU, purtător de cuvânt, IGSU: "Luând în consideraţie riscurile pe care le-am prevăzut pentru Republica Moldova, un risc ipotetic de anumite bombardamente, cu siguranţă ne-am gândit să fim aproape de cetăţeni prin această hartă adaptată. Au fost identificate aceste încăperi în calitate de subsoluri a blourilor de locuit, subsoluri ale blocurilor administrative. De asemenea, încăperi cum ar fi treceri subterane. sau parcări subterane ale blocurilor de locuit supraetajate."
Harta interactivă poate fi accesată pe pagina oficială a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi acolo găsim adresa adăposturilor şi cine le gestionează. Cele mai multe sunt în municipiul Chişinău.
LILIANA PUŞCAŞU, purtător de cuvânt, IGSU: "Aceste încăperi nu sunt adaptate pentru riscuri chimice, nucleare sau radiologice. Pentru asemenea situaţii trebuie să vorbim de acele buncăre despre care la moment nu putem spune că sunt funcţionale sau în ce măsură ele sunt funcţionale."
Dacă accesăm harta adăposturilor publice găsim, în primul rând, trecerile subterane de pietoni. Alte spaţii aparţin unităţilor economice şi fondului locativ. Nu toate sunt, însă, accesibile.
ANGELINA UNGUREANU, jurnalist TVR MOLDOVA: "Majoritatea blocurilor de locuinţe care se regăsesc pe hartă ca adăposturi pentru eventuale bombardamente sunt încuiate. Este şi cazul subsolului de la blocul de locuinţe de pe bulevardul Dacia 49. Accesul poate fi făcut doar de
către reprezentanţii Fondului Locativ."
Niciun adăpost nu este marcat, astfel încât oamenii să ştie că pot folosi spaţiul respectiv la nevoie. De exemplu, în România, la intrarea acestora este desenat un pătrat de culoare portocalie care are în mijloc un triunghi albastru, semn ce arată că spaţiul este destinat protecţiei civile. Locatarii de la această adresă spun că nu înţeleg cum au desemnat autorităţile acest spaţiu pentru adăpostire, dacă în interior este dezastru.
"Acolo n-ai ce face. Trebuie să organizăm să fie curăţenie, dar n-ai cum să te bagi în acel subsol. E mizerie. Ţeve cum s-au tăiat şi stau acolo. Şi ce fel de intrare aici? Nici nu poţi să ai acces acolo?"
În prezent, toate adăposturile sunt verificate de Agenţia pentru Supraveghere Tehnică, dar specialiştii recunosc că nu au posibilitatea să ajungă peste tot.
ALEXEI LAVRINENCO, reprezentant, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică: "Vă daţi seama că agenţia nu poate să ajungă la toate edificile de protecţie simple. De exemplu: un bloc locativ care are acea parcare şi se poate adăposti persoana."
În 2017, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică avea în evidenţă 227 de adăposturi în care se puteau refugia peste 76 de mii de oameni. În cinci ani, 53 de spații au dispărut și au rămas doar 174. Dintre acestea, 112 se află în gestiunea autorităţilor publice centrale, 51 sunt în spaţii private şi 11 aparţin autorităţilor publice locale.
ALEXEI LAVRINENCO, reprezentant, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică: "Ce ar trebui să conţină un adăpost de protecţie civilă: ar trebui să fie încăpere pentru adăpostiţi, punct de comandă, punct medical, sistem de filtru ventilare, iluminare, apă şi canalizare. Cel puţin o fază din ceea ce ar trebui să conţină un adăpost de protecţie - lipsesc. De exemplu filtrele pentru filtrarea aerului."
Ultimul control a fost făcut în martie anul trecut şi specialiștii au descoperit multe nereguli. Cele mai multe spaţii nu sunt pregătite pentru a adăposti oamenii.
ALEXEI LAVRINENCO, reprezentant, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică: "Toate adăposturile de protecţie civilă sunt învechite instalaţiile de ventilare, electrice, instalaţiile de alimentare cu apă şi canalizare. La o bună parte lipsesc fişele tehnice, inventarul, disporitive şi instrumente necesare. Nu sunt persoane responsabile al căror atribuţii ar include efectuarea verificării şi întreţinerii corecte a încăperilor."
Cei care sunt responsabili de administrarea adăposturilor au fost somaţi să înlăture neregulile. Un astfel de spaţiu, dar funcţional, se află la Întreprinderea de Stat "Franzeluţa".
ANGELINA UNGUREANU, jurnalist TVR MOLDOVA: "Buncărul a fost amenajat pentru cei 200 de angajaţi ai combinatului de panificație. Încăperea este dotată cu paturi, apă potabilă și lumina, bloc sanitar, filtre și ventilatoare. Deşi construcţia datează din anul 1975, aceasta se află, după cum puteţi vedea, într-o stare funcțională."
Reprezentanţii Întreprinderii de Stat "Franzeluţa" spun că au încercat să menţină adăpostul într-o stare cât de cât bună.
PETRU BELECCI, reprezentant, Întreprinderea de Stat "Franzeluţa": "În fiecare an noi verificăm care e situaţia. Dacă identificăm neajunsuri, le înlăturăm. Da, în fiecare an noi aici facem curăţenie."
Un alt adăpost funcţional putem găsi şi la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu", pentru o parte din cei peste cinci mii de studenţi şi o mie de profesori. Spaţiul are şi un centru de comandă.
Camera este dotată cu diferite lucruri rămase de pe timpul sovietic. Trusă medicală. Avem aparataj care putem să măsurăm, dozometru şi putem să măsurăm în caz de atac chimic. Noi am luat trusă medicală, medicamente. Avem echipamente şi dacă în caz de ceva, persoanele se îmbracă în echipamentele respective şi poate ieşi la vreo cercetare."
În acest buncăr ar încăpea cel mult 150 de persoane.
Acesta e blocul sanitar. E funcţional. Este apă. - Apă potabilă? - Da, da, apă potabilă şi de spălat mâinele. Sunt paturi ca din caz de necesitate să rămâi peste noapte."
GHEORGHE STRATAN, şeful statului major din cadrul USMF: "Noi ce am putut face cu forţele noastre. Dar asta nu am făcut-o anul trecut, e de ani de zile. Aşa era pe plan şi pe regulamentele interne. Dacă nu le folosim, ele clar că, vedeţi şi aici, mai rar se curat, dar cât de cât se poate de adăpostit. Poate aşa am făcut cosmetic, dar schimbări nu s-a făcut. În primul rând, noi uşile nu le putem schimba. Sunt uşi speciale."
Responsabilii de la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" spun că pot adăposti studenţi şi în subsolurile căminelor.
GHEORGHE STRATAN, şeful statului major din cadrul USMF: "Aici sunt paturi, avem matrase. Avem totul ce trebuie. Noi nu putem să le amenajăm pentru că subsolurile le folosim şi cu altă destinaţie după necesităţile studenţilor, să spele haine, să usuce. În unele cazuri şi pentru depozituri."
Statul deține şi cinci edificii de protecție civilă destinate autorităţilor, ce pot fi folosite ca centre de comandă în situații excepționale. Pe timp de pace, acolo se desfăşoară antrenamente. Nimeni nu știe care e starea lor, iar autoritățile refuză să ofere detalii despre aceste spații. Nici măcar specialiştii de la Agenţia pentru Supraveghere nu au avut acces să le inspecteze.
ANGELINA UNGUREANU, jurnalist TVR MOLDOVA: "Buncărul de la Holercani se află în gestiunea Ministerului Afacerilor Interne și este considerat un obiect strategic. Adăpostul este îngrădit, iar paza e asigurată de angajații Serviciului de Protecție și Pază de Stat. Reprezentanții MAI nu ne-au permis să filmăm buncărul, deoarece în interior au acces doar reprezentanţi ai unor instituţii de stat."
Autoritățile recunosc că lipsa actelor normative de reglementare și a unui mecanism de finanțare în perioada anilor 1991– 2022 a dus la degradarea și, parțial, dispariția adăposturilor pentru protecție civilă.
ALEXEI LAVRINENCO, reprezentant, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică: "Noi am raportat starea şi rezultatelor controalelor. Concluzia controalelor la construcţiile de protecţie a fost apreciată cu claificativul satisfăcător. Iată bazându-ne pe acest calificativ, toate instituţiile care au tangenţă cu subiectul dat au creat un grup de lucru Guvernamental."
În acest context, a fost elaborat un proiect privind regulamentul de exploatare a spațiilor pentru protecție civilă. Acesta urmează să fie aprobat de Guvern.
ANA REVENCO, ministrul Afacerilor Interne: "Regulamentul încă se află în proces de consultare cu toate autorităţile implicate în acest proces. Autorităţi înclusiv locale şi centrale, dar şi scetorul de business. Când va fi finalizat textul acestui regulament, va fi inclusiv făcut public. Atunci vom putea vorbi mult mai punctual care sunt prevederile lui."
Până atunci, responsabili de amenjarea şi dotarea adăposturilor sunt cei care le gestionează. Mai mult de jumătate dintre acestea sunt gestionate administraţia publică centrală şi locală. Şi pentru că cele mai multe încăperi de acest fel se află în Chişinău, am trimis o solicitare Primăriei pentru a afla starea lor, dar singurul răspuns primit a fost că cererea noastră a fost înregistrată. Locuitorii municipiului Chişinău ne-au spus că nu se simt în siguranţă, iar autorităţile ar trebui să vină nu doar cu apeluri la calm, ci cu soluţii.
"La capitolul dat ar trebui mult de muncit şi de făcut aşa cum fac şi alte ţări. Chiar şi aceeaşi Ucraina. Destul de bine e punctat acest lucru. La noi e cu smenul întrebării. Puţin din ceea ce avem. Rămase de pe vremea Uniunii Sovietice."
"Ce fel de siguranţă să avem acum dacă n-ai unde te adăposti? Tot plin de păianjeni, stricat şi distrus. Nu s-au ţinut amenajate. Nu-i acolo de adăpostit."
"Să le repare. Să le amenajeze. Să facă ordine şi să fie ordine. Ne gândim ca totul să fie bine. Toţi vor. Toţi dorim."
"Am lucrat la o întreprindere care avea un subsol ce servea drept adăpost în caz de bombardament. Nu-i dotat cu nimic. Doar subsol şi atât. Nu-i adăpost cu paturi sau ceva moale."
Şi dacă în Chişinău au fost identificate mai multe spaţii potrivite, la sate cel mai sigur adăpost poate fi beciul casei. Cel puţin asta spun autorităţile responsabile de securitatea cetăţenilor.
LILIANA PUŞCAŞU, purtător de cuvânt, IGSU: " În localităţi rurale orice subsol, beci poate fi folosit ca încăpere adaptată la un eventual risc şi nu trebuie ca oamenii să considere că acele buncăre sau încăperi ar putea îngloba tot numărul de populaţie. Trebuie să ştim din start că acele încăperi se făceau la uzine, la diferite fabrici pentru numărul de lucrători."
Nu de aceeaşi părere sunt, însă, locuitorii satelor. Ei spun că beciurile nu sunt foarte adânci şi nu pot oferi o protecţie adecvată.
"Acesta este beciul, dar eu cred că rachetele care sunt acum, n-as ţină el."
Ba chiar, în unele zone, localnicii cred că găsesc un adapost mai sigur în nautură.
NGELINA UNGUREANU, jurnalist TVR MOLDOVA: "Acum ne aflăm într-o peșteră din satul Holercani, raionul Dubăsari. În perioada sovietică, aici se adăposteau oamenii din localitate în timpul bombardamentelor. După cum puteți vedea, sunt mai multe zone, iar dacă înaintăm, e greu să mai desluşeşti ceva, din cauza întunericului."
"Nu ne simţim în siguranţă. Acestea sunt rachete, dar beciul nostru e făcut din piatră şi cu puterile noastre. Este la noi în sat peşteră, dar în capătul celălalt de sat. Dacă se va întâmpla ceva, o să ne ducem. E de dorit să fie pace şi nu va fi aşa ceva."
"Ce înseamnă un beci care s-a făcut la ţară? E o nimică toată. Ori să stai în casă, ori să stai acolo. În 92 noi ne duceam prin beciuri, dar care erau mai sigure şi ne grămădeam mai mulţi."
"Guvernul nostru are acolo pensiune de odihnă, apoi ei sunt în siguranţă căci au vreo şase buncăre. Da noi ce? Cum a vrea Dumnezeu. Eu aici am cumpărat şi nu l-am construit. Are vreo 70 de ani beciul de când e făcut. Am făcut eu reparaţie, dar nu. Clar că nu, nu avem noi unde ne refugia."
Proiectul de regulament privind exploatarea construcţiilor destinate protecţiei civile spune că pentru întreținerea anuală a acestor adăposturi e nevoie de 1,6 milioane de lei. Iar pentru dotarea cu mobilier, instrumente necesare și instalații de comunicații ar fi necesare 32 de mii de lei pentru fiecare adăpost.