LILIA ŢURCANU, jurnalist TVR MOLDOVA: Aici, în Piața Horelor din Cahul, duminică de duminică, tradiția horelor e păstrată cu sfinţenie. Horele de la sud nu doar se joacă, se trăiesc. În hore, de la mic la mare, toți în sincron, își plâng dorurile, îşi trăiesc fericirile şi celebrează viaţa. E locul unde vii străin şi pleci frate.
Se fac aproape patru decenii de când, în fiecare duminică, în centrul oraşului Cahul, oamenii se adună la horă. Startul este dat după sărbătorile pascale şi se încheie la sfârşit de noiembrie, de ziua oraşului Cahul. Din timpuri străvechi se ştie că în post nu se dansează, tocmai de aceea se face pauză.
Elena Neagu Gheţiu este vocea care adună oamenii la horă. El cântă în Piaţa Horelor de peste 30 de ani.
ELENA NEAGU GHEŢIU, solistă, Ansamblul de muzică populară şi dans "Izvoraş": Mi-a plăcut de mic copil să cânt şi continui. Am o intuiţie că vocea mă va ţine mult. Eu când sunt acasă îmi cânt mie, aud o melodie nouă, o învăţ. Pentru că atunci când vii în faţa publicului trebuie să cunoşti versurile, să nu te faci de ruşine. Dacă nu cunoşti versurile, undeva acolo, iată aşa îţi face inima. Trebuie să fii foarte responsabil. Oamenii vin, dansează, la început mai timid, dar mai apoi mai curajos. Îmi face foarte mare plăcere să văd atât de mult tineret, dansează, vin şi copii. Mă bucur că se duce tradiţia mai departe. Noi îmbătrânim ca toată lumea, dar rămâne ceva frumos în urmă.
Solista mărturiseste că pe vremuri, oamenii erau mai timizi. Acum sunt mult mai dornici să se prindă în horă.
ELENA NEAGU GHEŢIU, solistă, Ansamblul de muzică populară şi dans "Izvoraş": Când începeam a cânta era puţină lumea, oamenii se aşezau, comunicau, noi trebuia să cântăm o oră apoi lumea începea să danseze. Acum nu mai e aşa, s-a schimbat. Acum, imediat ce începem să cântăm, oamenii dansează. Chiar mă bucur foarte mult şi nu doar eu. Oamenii sunt dornici să trăiască. Asta e şi bucuria unui om, prin dans, el trăieşte. La noi se dansează sârba, hora şi după asta mai bătut, mai dansant. Toată lumea dansează ca la ansamblul Joc, toată lumea zice că aici e ansamblul Joc, păi de aici a început şi marii dansatori, de aici, de la sud au început.
Ansamblul „Izvoraş” din Cahul este cel care cântă mereu la evenimentul de deschidere in sezonul horelor.
ANASTASIA PASAT, solistă, Ansamblul de muzică populară şi dans "Izvoraş": Aici se cântă melodii mai dansante, oamenii cer muzică mai veselă, decât cea mai lentă. Am venit acum şase ani, când eram în plină pandemie şi ştiam de horele de la Cahul, doar că nu am avut posibilitatea să le văd, a trebuit să aştept câţiva ani, iar când am văzut pentru prima oară, sincer, m-au încercat nişte emoţii, cum noi, oamenii de artă suntem mai sensibili, m-au încercat nişte emoţii pe care nu le pot reda în cuvinte. Respectiv, când am încercat şi eu să intru în pas de horă, pentru că fiind de la centrul Moldovei, am încercat să învăţ aceşti paşi de horă, pentru că la centru nu se dansează aşa cum se dansează la Cahul şi asta o ştie toată lumea.
ALEXANDRU PASAT, violonist, dirijor, Ansamblul de muzică populară şi dans "Izvoraş": De mic copil mă duceam la hore, dansam, mereu mi-a plăcut muzica populară. Este o tradiţie care sper să continue mulţi ani înainte. Se formează cercuri foarte mari, dansează şi cei bătrâni, şi cei tineri, şi cei micuţi. Când îi văd că dansează, chiar mă bucură faptul şi mă mândresc că locuiesc în oraşul Cahul unde avem aşa hore frumoase.
Hora este unul din cele mai cunoscute jocuri populare din sudul Moldovei și a ajuns să fie "cartea de vizită" a orașului Cahul. Este o bijuterie populară care crează punţi între oameni.
ANASTASIA PASAT, solistă, Ansamblul de muzică populară şi dans "Izvoraş": Este o conexiune prietenească, chiar dacă oamenii nu se cunosc între ei, pentru că, totuşi, suntem într-un oraş, se prind de mână şi dqansăm, ca şi cum ar fi o horă a prieteniei.
RODICA PANAŞESCU, director, Palatul de cultură "N. Botgros", Cahul:
Hora este un patrimoniu imaterial care promovează nu doar sudul, caracterul, dinamica sudului, dar ne reprezintă ca neam, este identitatea noastră. Deoarece hora e ca un sombol al unui moldovean adevărat. Este o tradiţie foarte frumoasă, durabilă, care are aproape patru decenii, 39 de ani a împlinit hora noastră. Este o tradiţie care a venit dintr-o iniţiativă a unor lucrători din demeniul culturii, care au considerat că cel mai frumos lucru este să păstrăm şi să promovăm tradiţia noastră- hora de la sud. Şi această iniţiativă a fost susţinută de autorităţile locale şi iată că de patru decenii are continuitate şi are succes, deoarece chiar acum, când vine diaspora acasă, când toţi sereunesc, credeţi-mă că este un loc unde se uneşte neamul, se unesc de la mic şi până la mare. Este atât de emoţionant, atât de frumos, când dansează bunicii alături de nepoţi, când pasul acesta de la sud, hora în două părţi este executată cu o frumuseţe şi claritate. Acest patrimoniu imaterial este o valoare pe care noi suntem obligaţi să o păstrăm şi să o moştenească copii noştri şi nepoţii noştri.
Un loc aparte îl ocupă lăutarii. Ei sunt extrem de importanti pentru ca o horă să se desfăşoare… ca la carte.
RODICA PANAŞESCU, director, Palatul de cultură "N. Botgros", Cahul: Lăutarii sunt muzicienii care activează şi la Platul de cultură, activează şi în alte instituţii, dar în fiecare duminică ei vii într-o componenţă specială şi împreună cu interpreta, care e aceeaşi de 30 de ani, dau farmecul acestei hore. Hora este susţinută de primăria, locul este important, pentru că aşa şi se numeşte acest loc- Piaţa Horelor. Acolo au început festivalurile noastre, unul dintre cele mai vechi festivaluri, Nufărul Alb că şi el are peste 37 de ani, s-a născut acolo, pe această Piaţă a Horelor. Anume acolo se întâlnesc toţi cei care iubesc cultura, iubesc dansul popular.
Tradiţia horelor la Cahul este una foarte veche.
NICOLAE DANDIŞ, primar, mun. Cahul: Prin anii 60, mă uitam în nişte documente de arhivă şi atunci partidul avea plan. Nu ştiu cum era în alte centre culturale, dar la Cahul viaţa culturală, erau indicatori care trebuiau atinşi. Cultura mereu era în prim-plan, mă refer chiar şi la partea de investiţii. De asta, au fost condiţii prielnice ca să fie atraşi oamenii, cei care finalizau studiile în altă parte, veneau aici pentru că aveau condiţii prielnice pentru dezvoltarea profesională.
Iar unde este cultură vin şi investiţiile.
NICOLAE DANDIŞ, primar, mun. Cahul: Foarte mulţi oameni care vin în oraş deja îşi planifică lucrurile astfel încât duminica să rămână la Cahul, să vină, să privească. Şi atunci sectorul Horeca are de câştigat, oamenii îşi caută cazări. Tot timpul există replica asta că cultura nu aduce bani. Cultura poate să aducă mai mult decât bani, poate să atragă oameni de valoare, iar oamenii sunt capabili să genereze lucruri care pot aduce ulterior bani. Iar valoarea unei localităţi nu constă în primul rând, pe PIB ul pe cap de locuitor, constă în oamenii de valoare pe care poţi să-i atragi aici. Şi ce poate fi mai frumos decât să vezi şi tinerii prinzându-se în horă.
NICOLAE DANDIŞ, primar, mun. Cahul: Spre surprinderea multora, atunci când vin la Cahul, dincolo de cei care se ocupă profesionist, toată lumea care nu are şcoală de dans, mergând la Piaţa Horelor, este o şcoală în aer liber, este o Academie, cum spunem noi, care anul viitor va împlini patru decenii. Un lucru frumos pe care l-am urmărit în ultimii ani, fetele şi băieţii, tinerii, fac cunoştinţă acolo, la Piaţa Horelor, cum era pe timpuri, e spre bine că văd asta. Părinţii stau pe margine şi se uită, băiatul cutare, dansează cu fata cutare. Nu mai zic că ne-am cunoscut pe internet şi la horă. Intră în dans, intră în vorbă.
Într-o horă, ca orice dans popular, nu e atât de riguros să respecţi tehnica. E vorba mai mult de energia celor care se prind de mâini şi de bucuria dansului.
Hora este una dintre cele mai cunoscute expresii ale tradiției populare românești și sud-est europene, reunind comunitățile la sărbători, evenimente de familie și manifestări culturale.
CONSTANTIN ŞEREMET, artist de balet, maestru-coregraf: Noi suntem un popor muncitor, un popor care ştie să muncească, ştie şi să se odihnească. De milenii se joacă hora satului. Aceasta se numeşte diferit, la sud avem Hora Satului, la centru şi nord e jocul. Caracterul acesta de dans de la sudul Moldovei este impregnat cu laptele mumei, cum obişnuiesc să zic, de mici copii. Eu de mic am dansat la horă şi ştiu ce e asta. Mă antrenam în faţa oglinzii şi treptat, băieţii care dansau mai bine, îmi făceau loc şi mă luau în horă. Nu primeau copii în joc, îi luau doar pe cei care ştiau să danseze bine. Cândva, fiecare regiune îşi dansa jocurile lor, acum şi nordul şi centrul, joacă horele de la sud, îs mai temperamentale, mai mişcate. Hora se dansează în cerc şi nu se desprinde cercul, asta simbolizează o unitate şi egalitate a comunităţii şi relaţia lor cu cosmosul.
Iar tradiţia acestui dans coboară adânc în istorie.
CONSTANTIN ŞEREMET, artist de balet, maestru-coregraf al Ansamblului de Dansuri Populare "A doua tinerețe": Înainte umblau cămăraşii, se alegeau dintre cei mai buni dansatori ai satului şi se strângeau bani pentru a plăti orchestra, că erau muzicieni invitaţi. De la fete nu strângeau bani, aşa era tradiţia, fetele erau invitate la hora satului. Era o sărbătoare mare, se adunau la hora satului începând de la copilaşi, tineretul, bîtrânii, băbuţele, bătrânii, discutau problemele satului, mai mult urmăreau ce se întâmplă la horă şi mai comentau ce frumos dansează acela, acela. Se făceau prietenii şi până la urmă ajungeau şi la căsnicii.
De curând, autorităţile au anunţat că Hora satului ar putea ajunge pe lista elementelor de patrimoniu cultural imaterial propuse pentru recunoaștere UNESCO. Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a analizat acțiunile întreprinse pentru pregătirea dosarului dedicat acestei tradiții și a recomandat elaborarea unei note informative pentru inițierea unei eventuale cooperări cu România și alte state din sud-estul Europei. În cadrul aceleiași ședințe, Comisia a discutat și despre organizarea Forumului Patrimoniului Cultural Imaterial, programat pentru 16 octombrie, eveniment dedicat marcării Zilei Internaționale a Patrimoniului Cultural Imaterial, instituită de UNESCO la 17 octombrie.
