În urmă cu 55 de ani, două adolescente au ieşit noaptea pe străzile Chişinăului, cu un vas de vopsea roşie şi câteva perii. Pe zidurile oraşului sovietic au scris ceea ce, atunci, putea însemna închisoare: "Întoarceţi-ne alfabetul latin!". Una avea 16 ani, cealaltă 19. Au fost găsite de KGB, anchetate şi pedepsite. Dar au trăit suficient cât să vadă, 18 ani mai târziu, sute de mii de oameni cerând, în centrul Chişinăului, acelaşi lucru pentru care au fost condamnate. De Ziua Limbii Române, vă spunem povestea Asei Andruh şi a Liliei Neagu, două vieţi prin care poate fi citită istoria unei limbi care a trebuit, de mai multe ori, să se întoarcă acasă.
În noaptea spre 1 octombrie 1970, Chişinăul dormea. Asea Andruh avea 16 ani, iar Lilia Neagu - 19. Pe zidurile oraşului, au lăsat aproximativ 40 de mesaje, iar unul dintre ele spunea simplu: "Întoarceţi-ne alfabetul latin!" Câteva zile mai târziu, KGB-ul le-a găsit. Asea a fost exmatriculată, iar Lilia - condamnată la doi ani de închisoare.
LILIA NEAGU, disidentă antisovietică: Atunci, învățam la şcoala de medicină de bază, din Chişinău, şi, la lecţia de filosofie, m-a împins păcatul să scriu cu litere latine. Aoleu, era, la noi, o profesoară, Maria Ivanovna, când a văzut că scriu cu caractere latine, oooo, a fost o străşnicie. Lecţia s-a transformat într-o lecţie de reeducare, aşa. "Noi mergem cu Lenin în frunte, uitaţi-vă acolo pe fereastră, construcţia lui Lenin.
Pentru Asea, rusificarea s-a văzut şi mai devreme - în curtea grădiniţei. ASEA ANDRUH-SCORPAN, disidentă antisovietică :Se impunea prin toate metodele, începând de la grădiniţa de copii, începând chiar de la creşă, urma grădiniţa de copii, şcoala, facultatea. Totul era în limba rusă. Făceau şedinţe de părinţi şi îşi puneau întrebarea cum să facă ca să vorbim româneşte. Ştiţi de ce? Pentru că, la recreație, toţi, toţi copiii, în afară de Doiniţa Mândâcanu vorbeau ruseşte. Doiniţa Mândâcanu întotdeauna s-a împotrivit să vorbească ruseşte şi ne făcea observaţii, obiecţii.
18 ani ani mai târziu, cele două erau din nou în stradă, de această dată nu mai erau singure. La 27 august 1989, sute de mii de oameni au umplut centrul Chişinăului, pentru a readuce acasă grafia latină şi limba română.
LILIA NEAGU, disidentă antisovietică: Păi, eram acolo. Eram în piaţă. Eram în piaţă de la început şi până la sfârşit. Era o stare de euforie, era o stare de bucurie totală în toată piaţa, la toţi care erau acolo, că nu mai încăpeau. Toţi au primit cu mare entuziasm. Au primit ceea ce ne aparţine nouă.
ASEA ANDRUH-SCORPAN, disidentă antisovietică: Cum m-a prins? M-a prins bine. Şi dimineaţa, făceam coloana, dinspre Băcioi venea altă coloană. Şi toţi împreună porneam spre centrul oraşului. Dar, lucrurile astea se intamplau nu numai odată. Atunci veneau cu căruţele din toate colţurile, valuri, valuri veneau.
Cele două femei aveau să vadă, după independenţă, şi revenirea vechii nomenclaturi la putere, într-o perioadă în care limba română era din nou împinsă în umbră, iar în Constituţie apărea sintagma "limba moldovenească".
LILIA NEAGU, disidentă antisovietică: Sigur că o trădare, dar nu era ceva de neaşteptat. Pentru că noi tot prin trădări am mers, de atunci şi până acum.
ASEA ANDRUH-SCORPAN, disidentă antisovietică: Revenirea comuniştilor a fost tragedie mare. Mama mea decedase în 1999. Şi, când au venit comuniştii la putere, am zis: "doamne, ce bine că nu a ajuns să o vadă şi pe asta. Trist a fost.
Între timp, limba pentru care două adolescente au fost pedepsite de regimul sovietic şi-a recâştigat, oficial, propriul nume: limba română.
ASEA ANDRUH-SCORPAN, disidentă antisovietică: Să fie vorbită. În Parlament, să se vorbească totuşi în limba română. Deci este foarte important lucrul ăsta, pentru moralul nostru. Şi-i doresc, cum zic moldovenii, să trăiască şi să înflorească.
LILIA NEAGU, disidentă antisovietică: Să vină la ea acasă. Să vina la ea acasă că este aşteptată. Ea deja este la ea acasă, dar să nu mai plece.
