Andrei Munteanu a muncit 42 de ani în domeniul navelor maritime. Iar acele vremuri au rămas doar în amintiri.

ANDREI MUNTEANU  fost lucrător în domeniul transportului maritim: Lucram câte 6 luni și patru luni eram acasă. În 1993-1996 primeam câte 600 dolari. Așa era leafa. Am lucrat în firma norvegiană din Berghen, se numea „Wilson”.

Era priceput în toate, pentru că nevoia l-a învățat de toate.

Și sărăcia mă impunea. Era și așa. Vrei, nu vrei, dar făceai o copeică.  Lucram ca motorist, sudor. Ca strungar, electrician, toate celea. 

Navele transportau diferite mărfuri.

Puteam să ducem și cărbuni, sare, pește, containere.

A văzut și locuri despre care auzise din cărți.

Am fost unde era Robinson Crusoe pe insula ceea.

A avut, însă, și situații în care viața i-a fost în pericol.

Erau furtuni strașnice. Uneori ne gândeam dacă am spus despre mama vreun cuvânt sau am ucis vreo vrabie și așa poate fi. Nici nu puteam ca să scăpăm.  Acasă pe sol cam uitam de Tatăl Nostru. Dar pe mare, des ne puneam în genunchi și tare des spuneam tatăl nostru. 

Această meserie presupune multe sacrificii, dar cei din familie i-au acceptat munca, dar și caracterul.

Am avut noroc de nevastă. Mă înțelegea. Când plecam, plângeau și soția și copiii.  La mine soția și fiica m-au așteptat.

Provocările i-au fost răsplătite cu un salariu bun.  

În acești 25 de ani, patru luni lucram și patru acasă.  În compania norvegiană eram plătit foarte bine. 3000-3500 de dolari. Din 2010 până în 2020 era plătit foarte bine. 

După patru decenii de muncă pe nave, nu se poate lăuda cu o pensie prea mare.

Pentru a câștiga un ban în plus și timpul să-i fie cu folos, s-a angajat ca ușier la Liceul „Universul” din Chișinău.

După o lungă perioadă, mai mult prin străini, acum se bucură că e acasă, lângă ai lui.


Reporter: Alexandru Leahu

Imagine: Vasilii Dovganiuc