Concret, vorbim despre aproape 94% dintre români care dețin o locuință. Este una dintre cele mai mari rate din lume și ne plasează înaintea multor economii dezvoltate. România este depășită doar de Coreea de Sud și Polonia.

Totuși, tabloul nu este complet fără nuanțe. În ultimii cinci ani, rata de deținere a locuințelor din România a scăzut ușor, în timp ce prețurile au continuat să crească.

Doar în ultimul an, locuințele s-au scumpit cu peste 5%. Asta înseamnă că, deși stăm foarte bine la capitolul proprietate, accesul pentru noii cumpărători devine tot mai dificil.

Studiul arată și o diferență clară între Est și Vest. Țările din Europa de Est și de Nord domină clasamentul, în timp ce Europa de Vest rămâne mult în urmă. Acolo, închirierea este mai frecventă, iar costurile ridicate fac achiziționarea unei proprietăți tot mai greu de atins. Cu alte cuvinte, modelul românesc rămâne profund orientat spre stabilitate și proprietate pe termen lung.

La polul opus, există economii mari și stabile care stau surprinzător de slab la acest capitol. Germania și Elveția au unele dintre cele mai scăzute rate de deținere din lumea dezvoltată, iar Australia, de exemplu, coboară mult în clasament din cauza problemelor de accesibilitate și a prețurilor care cresc mai repede decât veniturile.

Concluzia este una interesantă: România rămâne o țară a proprietarilor, unde casa este mai mult decât un bun economic – putem spune că este o valoare culturală.

Însă creșterea prețurilor și scăderea ușoară a ratei de deținere arată că acest avantaj nu este garantat pe termen lung. Iar pentru generațiile care vin, întrebarea nu mai este dacă își vor dori o locuință, ci cât de accesibilă va mai fi aceasta.