De trei decenii, Liceul „Ștefan cel Mare” din Grigoriopol, cu sediul la Doroțcaia, luptă pentru educație și pentru dreptul copiilor de a învăța în limba română. Momentul aniversar a reunit generații de profesori și elevi, oameni care au păstrat vie limba română și speranța de a reveni acasă.
DANIELA DANILOVA, jurnalist TVR MOLDOVA: Cândva, elevii și profesorii erau evacuați forțat din clase, iar manualele în grafie latină – arse de regimul nerecunoscut de la Tiraspol. Astăzi, deși sunt nevoiți să facă naveta până la școală, profesorii continuă să lupte pentru limba română și tot mai mulți copii aleg să studieze în această instituție
VALENTINA CTITOR, profesoară de Limba şi Literatura Română: Noi venim în fiecare zi, cu patru autocare şi două autobuze, cu 340 de copii. Am avut diferite situații, am avut momente când am fost opriți pe căldură de 30 de grade, ținuți în "vamă" câte jumătate de oră, 25 de minute... Am crezut că facem bine şi credem acest lucru până în prezent - să le oferim copiilor libertatea și dreptul la carte.
Profesorii care au rezistat atunci își doresc să se întoarcă la Grigoriopol fără teama că dreptul la educație în limba română le-ar putea fi pus în pericol.
ELEONORA CERCAVSCHI, directoarea liceului: Școala nu e doar o clădire, sunt copiii, sunt oamenii. Noi, cadrele didactice din Grigoriopol, am făcut tot posibilul ca... copiii care au vrut să studieze limba română să o facă.
O școală departe de casa și un drum pe care trebuie sa îl facă zilnic sunt parte din realitatea elevilor și a profesorilor. Lecțiile încep la amiază și se încheie seara.
OLGA ZINGAN, învăţătoare: E foarte dificil, pentru că sunt mici. Eu am impresia că un pic din copilăria lor se ia. Se fură... pentru că ei vor joacă, iar noi nu prea avem posilbilitate, pentru că lecţiile sunt una după alta, până târziu. Eu îi văd obosiţi, dar facem tot posibilul să se simtă bine.
VALERIU CHIVERI, viceprim-ministru pentru Reintegrare: Facem tot posibilul ca liceul să revină acasă, să revină la Grigoriopol. Creăm condiții pentru ca copii care sunt absolvenții acestor instituții să aibă posibilitatea să își continuie studiile în universitățile din Republica Moldova.
În şcoală, copiii ţin vie nu doar limba română, dar şi tradiţiile neamului.
La aniversare au venit și directorii celorlalte școli cu predare în limba română din stânga Nistrului. Îi unește aceeași luptă, dar și speranța că școlile lor vor putea funcționa, într-o zi, fără presiuni și intimidări.
OLGA ZINGAN, învăţătoare: Am avut o perioadă când cei din localitate ne numeau români, pentru că am venit să studiem aici, la Doroţcaia. Ei credeau că ne ofensează. Eu însă mă mândream. Chiar şi dacă pe uşă îmi era scris: româncă, pentru mine era un lucru frumos. Chiar anul acesta, cei care nu prea pot merge, dar au nevoie de medicamente, de asistenţă... Ei cer un abecedar: dă, te rog un abecedar să învăţ şi eu... Se trezeşte lumea. Târziu, dar se trezeşte.
