Astăzi se împlinesc 36 de ani de la primul „Pod de flori", o zi în care a căzut, simbolic, frontiera de la Prut. Românii de pe cele două maluri ale râului s-au reîntâlnit și s-au îmbrățișat după aproximativ jumătate de secol de înstrăinare. Istoricii spun că la „Podul de flori" au participat peste un milion două sute de mii de oameni.
Pe 6 mai 1990, pentru prima oară după cel de-Al Doilea Război Mondial, între orele 13 şi 19, frontiera dintre România şi Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a putut fi traversată fără acte. Au fost create opt puncte de trecere, iar oamenii au aruncat, simbolic, flori în râul Prut.
La primul „Pod de flori”, organizat pe 6 mai 1990, dată la care frontiera către Basarabia a putut fi trecută fără acte, au participat peste un milion de oameni.
Podul semnifica frăţia, dorinţa de apropiere, istoria comună a populaţiei de pe cele două maluri ale Prutului. Această primă deschidere a graniţelor dintre România şi Republica Moldova s-a materializat în mii de flori aruncate în apa Prutului de pe ambele maluri.
În ziua respectivă, între orele 13:00 şi 19:00, locuitorilor din România li s-a permis să treacă Prutul fără paşaport şi viză. De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani - Pererita, Stânca - Costeşti, Iaşi - Sculeni, Ungheni - Pod Ungheni, Albiţa - Leuşeni, Fălciu - Ţiganca, Oancea - Cahul şi Galaţi - Giurgiuleşti.
Al doilea „Pod de flori” a avut loc la 16 iunie 1991.
Chiar dacă scopul reunificării nu a fost atins atunci, momentul „Podurilor de flori” a reactivat multor oameni conştiinţa faptului că indiferent de ce parte a Prutului trăiesc, aparţin unui singur neam.
