Mâine se împlinesc doi ani de când Rusia a pornit un război crunt împotriva Ucrainei. În tot acest timp, Republica Moldova a fost casă pentru mii de refugiaţi. Mulţi au rămas aici şi au încercat să-şi continue viaţa.
Daria şi Alexei Demidova au apucat calea pribegiei imediat după primele atacuri ale armatei ruse. S-au refugiat în satul Cosăuţi, din raionul Soroca și de atunci, viaţa lor a luat o altă întorsătură.
DARIA DEMIDOVA refugiată: „În această perioadă, am reuşit să ne cununăm, am dat naştere unui copil şi l-am botezat tot la aceeaşi biserică. Tot aici, soţul a făcut cunoştinţă cu cei care urmau să ne devină naşi. I-a cunoscut la muncă, la fabrica unde s-a angajat iniţial.”
Ne place oraşul Soroca. Este curat, primitor, cu oameni buni şi prietenoşi.
Republica Moldova i-a primit cu braţele deschise. În aceşti doi ani, ei au reuşit să-şi facă prieteni, iar Alexei şi-a găsit un loc de muncă.
ALEXEI DEMIDOV refugiat: „De cum am venit, am fost întâmpinaţi de mulţi oameni, cu ajutor umanitar. Ne-au ajutat să ajungem în Soroca, ne-au spus unde să ne adresăm dacă nu avem unde locui. Atunci am plecat la Cosăuţi, la mănăstire. Acolo am locuit şi muncit o perioadă.”
Biserica Sfinţii Martiri Brâncoveni din cadrul Mitropoliei Basarabiei a fost un loc de refugiu şi de alinare pentru refugiații din Ucraina.
ANTONINA HIBOVSCHI angajată, Biserica Sfinţii Martiri Brâncoveni: „Şi acum vin şi sunt diferite proiecte la biserică. Ne străduim în continuare să-i alinăm aşa cum putem.”
DARIA DEMIDOVA refugiată: „Ne este tare dor de casă. Unde nu ne-am afla oricum suntem oaspeţi. E bine că măcar suntem aici, alături. Ne uităm dincolo de Nistru, ne vedem patria şi în suflet parcă e mai luminos şi cald.”
Pe 24 februarie, în rubrica Reportajul Telejurnalului, urmăriţi poveştile mai multor refugiaţi care, la doi ani de război, spun acasă Republicii Moldova.
