Ambasada Rusiei la București a reluat, de ziua Unirii Basarabiei cu România, acuzațiile Mariei Zaharova privind inaugurarea unui monument generalului român Stan Poetaș, pe 13 martie, calificând evenimentul drept „glorificare a criminalilor naziști”. În realitate, Stan Poetaș a murit în 1919, în luptele cu trupele sovietice care încercau să cucerească Basarabia, parte a Regatului României. „Criminalii naziști” este o formulare folosită pentru a descrie exponenții regimului nazist al Germaniei condus de Adolf Hitler (1933-1945).
„Capătă o dinamică îngrijorătoare tentativele autorităților moldovenești de a modifica agenda istorică, cu accent pe glorificarea criminalilor naziști – complici ai lui Hitler. La 13 martie 2026, în raionul Ocnița, a fost inaugurat, cu onoruri militare, un monument în formă de cruce dedicat generalului român Stan Poetașu. Acesta a comandat reprimarea răscoalei de la Hotin din ianuarie–februarie 1919, izbucnită ca reacție la politica de ocupație a administrației române și care a cuprins aproximativ 100 de localități din nordul Basarabiei. În pofida curajului și eroismului răsculaților, revolta a fost reprimată cu cruzime de către forțele punitive române: Peste 11.000 de persoane au fost ucise și executate, sute au fost aruncate în închisori și trimise la muncă silnică, zeci de sate au fost arse. Iată astfel de „eroi naționali” au actualele autorități din R. Moldova”, a spus Maria Zaharov în briefingul de presă susținut pe 18 martie.
Pe 13 martie, la Otaci, pe malul Nistrului, a fost inaugurat un monument dedicat generalului român Stan Poetaș și preoților basarabeni din județul Soroca deportați în Siberia de regimul sovietic. Inițiativa edificării monumentului aparține Asociația „Monumentum”, organizație condusă de avocatul Iulian Rusanovschi, cunoscută pentru proiectele sale de recuperare a memoriei istorice românești din Republica Moldova. Monumentul a fost amplasat într-un loc simbolic. Potrivit mărturiilor istorice, acolo, în 1945, mai mulți preoți români din nordul Basarabiei au fost legați de o cruce înainte de a fi urcați în trenurile deportării.
Ce reprezintă așa-zisa „răscoală de la Hotin” și ce s-a întâmplat, de fapt, în noaptea de 6-7 ianuarie 1919 în nordul Basarabiei?
Pe fondul ocupării Ucrainei de către Rusia Sovietică, în noaptea de 6-7 ianuarie 1919, un grup de ţărani ucraineni din Basarabia au facilitat pătrunderea de peste Nistru a 83 de soldaţi sovietici înarmaţi şi ocuparea podului în zona Hotinului.
Conducătorii acestora au început să împartă arme populaţiei, îndemnând la răscoală. S-a organizat şi un guvern, sub numele de „directorat”, ce urma să devină organul suprem al „Basarabiei eliberate“. Preşedintele „directoratului” a fost desemnat un anume Liscuh, iar ca membru şi secretar - Tocan.
Mişcarea s-a dezvoltat din zona localităţii Otaci, unde se afla cantonat batalionul român sub conducerea ofiţerului Lascăr, lângă care se aflau Regimentul 40 Călugăreni şi Regimentul 35 „Matei Basarab". Aceste unități încadrau localitatea Otaci de unde răscoala s-a extins la Bârnova, Ocniţa (Lipnic) şi Romancăuţi.
Comandantul grupului insurgent de la Ocniţa era un oarecare Maievski. În ciocnirile produse între aceste grupuri înarmate şi Amata română a murit generalul român Stan Poetaş. În urma înfrângerilor suferite şi datorită faptului că populaţia civilă a sprijinit din ce în ce mai puţin această acţiune, un grup restrâns de insurgenţi s-a retras la Hotin, de unde, după o rezistenţă disperată, la 20 ianuarie, s-a retras dincolo de Nistru.
(SURSA: Tatiana Duţu, Florin Anghel, În legătură cu aşa-zisa „Răscoală de la Hotin” (7 – 21 ianuarie 1919, în „Glasul Bucovinei. Revistă trimestrială de istorie și cultură Cernăuţi”, Bucureşti 1995, Nr. 3 Anul II, Nr. p. 3-10.)
