Social

Sărăcia îi obligă pe tot mai mulţi vârstinci să-şi vândă puţinele lucruri personale din casă

Piața sărăciei
Sursa video: TVR MOLDOVA

Sărăcia îi obligă pe tot mai mulţi vârstinci să-şi vândă chiar şi puţinele lucruri personale din casă, unele cu o încărcătură emoţională deosebită. Nu au însă altă soluţie, mai ales, iarna, când povara facturilor devine tot mai grea. În fiecare sâmbătă şi duminică, sute de bătrâni vin în scuarul gării din Chişinău, în speranţa că vor putea aduna câţiva bani pentru mâncare.

În fiecare weekend, în faţa gării din Chişinău e forfotă mare. Zeci de oameni îşi scot amintirile la vânzare. Îşi întind lucrurile vechi pe jos, pe nişte bucăţi de carton, şi aşteaptă cumpărătorii. Printre haine, sunt şi pahare de cristal, bibelouri de porţelan din perioada sovietică, casetofoane şi bijuterii. Cândva, toarte erau cosiderate un lux, acum nişte simple obiecte, vechituri.

La cei 69 de ani, mătuşa Ana este nevoită să-şi vândă bunurile din casă pentru a supravieţui. A lucrat aproape 30 de ani ca educator la o grădiniţă din Chişinău, iar acum primeşte o pensie de 2300 de lei.

„Până la aproape de ora două voi sta. Tot tragem nădejde. Iată perdica am. - Perdica din casă? - Da. Vecina a adus sania. Cine o să-i cumpere sania asta. E grea viaţa noastră”.

Din vânzarea obiectelor vechi, câştigă, zilnic, vrei 30 de lei moldoveneşti. Recunoaşte însă că de foarte multe ori se întâmplă să plece acasă cu toată marfa şi cu buzunarele goale.

„Ce, aceştia-s bani? Ce o să cumpăr maşin?De mâncare. Că banii care îi primim, aşa şi îi dăm”.

La câţiva metri distanţă, gârbovită şi îngândurată, stă o altă femeie. Spune că îi este ruşine de timpurile care a ajuns să le trăiască. A muncit toată viaţa, iar acum e nevoită să-şi vândă lucrurile pentru a putea supravieţui.

„Eu am îngheţat de doamne fereşte. Nici nu pot asta. - Ce vârstă aveţi dumneavostră? - 83 degrabă, în februarie voi face. - Cu ce aţi venit astăzi? - Cu ce este în casă? Iată vedeţi, ce e în casă. De la nepoţele, de asta. De la bărbat a mai rămas”.

Într-un alt capăt al pieţei, o femeie şi un bărbat, ambii trecuţi de a doua tineţe, îşi aşezau lucrurile. Ne-au spus că au doi copii, care au plecat în lumea mare. Pensiile nu le ajung nici măcar pentru facturi.

„E foarte puţin 1500-2000 de lei. Cât trebuie să plătim pentru gaz, energie electrică. Sunt cheltuieli mari. E ceea la ce am renunţat. Le-am scos în vânzare pentru a achita facturile. Aşa supravieţuim”.

Unii cumpărători recunosc că vin aici mai mult pentru... amintiri.  

„Venim aici la piaţă după amintiri. Iată i-am spus, că aşa creioane simple, care astăzi nu mai sunt în vânzare, sunt parte din copilăria noastră. Este un muzeu în aer liber”.

Pieţele de vechituri sunt foarte cunoscute în Uniunea Europeană. Ele sunt vizitate de regulă de iubitorii de anticariat sau cei cu bugete modeste. În Republica Moldova însă, din cauza sărăciei, în mare parte, piaţa de vechituri are cu totul o altă însemnătate.

author-img_1

Svetlana Cojocaru

Reporter