Cusută cu răbdare, purtată cu mândrie și încărcată de simboluri, cămașa cu altiță spune de secole povestea identității noastre. În această săptămână, ia, una dintre cele mai reprezentative piese ale portului popular a fost celebrată în Republica Moldova și în comunitățile românești din diaspora. Din 2022, cămașa cu altiță face parte din patrimoniul UNESCO, însă valoarea ei depășește orice recunoaștere oficială. Specialiștii spun că fiecare ie poartă o lume întreagă pe umeri, iar interesul pentru arta confecționării ei crește de la an la an, inclusiv în rândul tinerilor care redescoperă tradiția, ac și fir cu fir.
Cusută cu răbdare, purtată cu mândrie și încărcată de Sunt zece ani de când iubitorii portului popular se adună la Sezătoarea Basarabia. In fiecare zi de miercuri, ei îşi dau întâlnire la biblioteca B.P. Haşdeu din centrul Chişinăului, pentru a învăţa, de la A la Z, cum se coase corect o cămaşă cu altiţă. Deşi vin din medii profesionale diferite, membrii şezătorii sunt aduşi împreună de aceeaşi pasiune. Viorica Mândru este medic și a deprins această pasiune in urma cu câțiva ani.
VIORICA MÂNDRU, medic: Am deja cusute două cămăşi pentru femei, una pentru bărbaţi, iar aceasta e a patra cămaşă pe care o cos, e ceva mai lejer, cu mâneca dreaptă. Noi, la şezătoarea noastră coasem cămăşi cu altiţă, caracteristice zonei noastre, ne străduim să readucem tradiţiile noastre, cum se purta odată, aici, în zonă.
Deşi este o muncă migăloasă, care implică multă îndemânare şi pricepere, oricine poate să coase o ie. Procesul de creație poate deveni unul terapeutic.
VIORICA MÂNDRU, medic: Este o terapie foarte bună, pentru ieşirea din rutina zilnică. Noi aici când ne întâlnim, suntem toţi, din toate domeniile, şi medici, şi profesori, noi toţi avem nevoie să ieşim din rutina noastră zilnică. Eu pentru mine consider o terapie foarte bună şi chiar pentru toţi recomand.
Iar munca depusă este nepreţuită.
VIORICA MÂNDRU, medic: Nu cred că este cineva din şezătoarea noastră care vrea să-şi vândă propria cămaşă cusută. Coasem foarte mult timp, la o cămaşă putem lucra şi mai mult de un an, chiar e o muncă foarte migălăasă, dar e o muncă care nouă ne face plăcere. Facem cămăşi pentru noi, pentru soţi, copii, pentru rude, poţi să faci cuiva cadou.
Cămăşile cu altiţă cusute la Şezătoarea Basarabia se transformă în adevărate capodopere ale meşteşugului. Astăzi, cand vrem totul repede, creația iei te învață opusul și se coase in câteva luni. Dar când porți ceva făcut cu migală, începi să vezi altfel și timpul, și munca, și oamenii.
IOANA CĂPRARU, interpretă de muzică populară: Aici am o cămaşă vrâncenească, din Vrancea. Noi colaborăm cu şezătoarea din Focşani. M-a impresionat această cusătură, cusătură înfoiată se numeşte şi cu aceast teu, se numeşte, fir metalic. Se coase foarte greu, dar mie îmi place tot ce e greu, până nu reuşesc, nu mă las. Deaceea şi facem şezătoarele noastre, ca să ne împărtăşim cu cunoştinţele noastre, una alteia.
FILIMON NASTAS, fost profesor: Brodez cămăşi bărbăteşti. Toate lucrările mele sunt legate de figuri geometrice, eu floristică nu prea fac, mai mult, figuri geometrice.
Îmbucurător este şi faptul că de această îndeletnicire devin tot mai interesaţi şi tinerii.
ADRIANA IOVU, profesoară: Am început să cos această cămaşă văzând câteva poze pe Pinterest sau pe facebook. Am pornit de la aceste vârtelniţe care vor fi pe piept, dar când am început să cos, am început cu altiţa, cu partea aceasta de aici. Pot să spun că am prins aceste îndeletniciri şi de la mama, şi de la bunicile mele, eram mai mică, nu ştiam de îmi place şi ce nu să fac. Fiind la colegiu, îndrumată de doamna Olesea, am început să fac prima cămaşă.
OLESEA ENACHI, fondatoare "Şezătoarea Basarabia": A pornit din dragostea de frumos, a pornit din dragostea de a nu distorsionam cămaşa, de a păstra ca o operă de artă. Cămaşa, de fapt, cea pe care am întâlnit-o în muzeele româneşti, în muzeele ţării noastre Cămaşa este o operă de artă. Şi atunci, făcută cu mâna, cu cercetări, cu acele tehnici vechi pe care le-am găsit, le-am revitalizat, iată aşa păstrăm arta cămăşii cu altiţă.
E foarte important ca o ie să fie făcută după principiile clasice şi să devină una autentică.
OLESEA ENACHI, fondatoare "Şezătoarea Basarabia": În ciuda faptului că acum este industrie, sunt maşini de cusut şi poţi face o cămaşă chiar într-o săptămână, nu în jumătate de an sau chiar un an, nu este acelaşi lucru. Textura cusăturii redă valoarea artistică a cămăşii. Deaceea mergem, coasem, mergem în muzee, cercetăm, ne inspirăm şi aducem aici dragostea aceasta, la aceste doamne şi ne bucurăm că avem şi fete tinere.
Un adevărat laborator este şi atelierul Elenei Eţcu, un meşter popular care de ani buni face ţinute populare unicat. A deprins această pasiune de la mama sa.
ELENA EŢCU, designer vestimentar: Decizia mea de bază a fost când am mers la Piteşti, la şcoala unde a învăţat mama mea şi am văzut lucrările mamei mele. Eu le-am recunoscut, pentru că aveam şi noi acasă, văzându-le în muzeu, am zis că aici e mâna mamei mele. Iată eu acum vă spun şi mă trec fiorii, dar atunci am avut o zguduire din tot corpul şi am simţit că ceva s-a trezit în mine şi mi-am zis, nu, eu trebuie să fac asta. Şi am început să lucrăm zi şi noapte, la propriu zi şi noapte, tare multe nopţi nedormite. Iată aceasta este o ţinută recentă, la care s-a lucrat în ultimii doi ani, ţinuta aceasta e mai cu multă muncă şi anume tehnicile acestea cu acul, gărele, păienjenei, semnele acestea care nu se fac deloc uşor. Oamenii sun obişnuiţi cu broderia cruciuliţă, noi am vrut să le arătăm că sunt şi alte tehnici cu acul, manuale.
Meşterul popular pregăteşte acum o colecţie dedicată marelui Constantin Brâncuşi, pe care o va lansa în luna august.
ELENA EŢCU, designer vestimentar: Şi ne-am gândit să facem o colecţie întreagă, pentru că este jubiliar şi urmează în august să avem o prezentare serioasă, împreună cu colegii noştri de la Bucureşti, care este Mioara. Ea o să vină cu colecţia rochilor Reginei Maria, care a avut anul trecut 150 de ani. Eu cred că toată colecţia consacrată lui Brâncuşi va fi în culorile astea foarte naturale. Majorotatea ţesăturile folosite sunt din cânepă cu în sau cânepă cu bumbac.
Costumele Elenei Eţcu au ajuns să fie purtate de către artişti, pe marele scene.
DAMIAN SPINEI, interpret şi etnograf: Mi-am dorit ca pe cămaşă să apară ceva reprezentativ moldovenesc, fiind plecat departe de casă, în România, la sora Republicii Moldova, dar, totuşi îmi era foarte mult dor de casă, de părinţi, de baştină, de colegii mei dragi, de locurile natale şi zic ce ar fi mai frumos decât strugurii de vie care sunt reprezentaţi şi aici, pe bundiţă. Noi, tinerii, avem misiunea de a promova costumul tradiţional moldovenesc, întrucât sunt doctorant la specializarea etnomuzicologie, la universitatea de Vest din Timişoara, în curând asistent universitar. Gusturile se pot educa, m-aş bucura foarte mult să apropiem cât mai mulţi tineri să îmbrace costumele noastre tradiţionale atât din România, cât şi din Republica Moldova, pentru că este ceva reprezentativ şi este o mândrie pentru noi, ca popor.
SVETLANA GURANDA, poetă: Cu cât mai mult o să vorbim despre obiceiurile noastre, culegeam şi poezii, şi cântece, de la bunicii noştri, într-adevăr sunt frumoase şi nu trebuie uitate.
Istoria iei românești își are rădăcinile în timpurile străvechi. Este considerată de specialiști o continuare a unor forme de îmbrăcăminte existente încă din perioada dacică. Ornamentația realizată pe pânză a căpătat, de-a lungul anilor, rolul unui adevărat cod vizual, alcătuit din semne și motive cu semnificații aparte. Elementele inspirate din natură, formele geometrice sau reprezentările astrale exprimau concepții legate de armonie, prosperitate, protecție și legătura omului cu Dumnezeu şi cu lumea din jur.
VARVARA BUZILĂ, expert în etnografie: Înafară de croiul propriu-zis, cămaşa cu altiţă a păstrat şi o structură ornamentală semnificativă. Adică, câmpurile cămăşii au semnificaţie. Aşa cum spuneam, sus- simbolismul cerului pe altiţă, pe încreţ- simbolismul pământului şi de acum râurile cămăşii şi înainte, şi la spate, şi pe mâineci, ele simbolizează legăturile între cele trei sfere ale lumii. La rândul lor, fiecare parte din cămaşa cu altiţă a păstrat motive ornamentale sunt şi ele semnificative. Adică, cele amplasate între rânduri, sunnt păsările cerului, ca simbol al sufletului sau luceferi, stele, uneori, motive geometrice.
Iar fiecare femeie care alege să îmbrace o ie, poartă pe umeri, de fapt, o lume întreagă.
VARVARA BUZILĂ, expert în etnografie: De fapt, cămaşa este ca un model al lumii, pe ea, femeile au cusut pe ea câte un element al cosmosului, a pămîntului, a subpământului, în felul acesta, pe o cămaşă veche, cusută după toată regula, unde s-au păstrat motivele ornamentale, se poate, într-adevăr, descifra structura acestui Univers în care trăim noi. În toate aceste obicte ar fi bine să vedem nişte cărţi în care oamenii au scris cu imagini.
Specificul zonelor etnografice a contribuit la apariția unei diversități remarcabile în ceea ce privește aspectul și tehnicile de realizare. Diferențele de croială, combinațiile de culori și stilurile decorative întâlnite dintr-o regiune în alta au dat naștere unor modele distincte, ușor de recunoscut. Această bogăție de forme și detalii transformă fiecare exemplar într-o expresie autentică a identității locale. O colecţie bogată de ii, care se completează permanent se găseşte şi la Muzeul Naţional de Etnografie din Chişinău.
VARVARA BUZILĂ, expert în etnografie: Este un ansamblu vestimentar, datează din părţile Prutului. Cămaşa este din Boghenii Vechi, raionul Ungheni. Datează de la sfârşitul secolului 19, este una făcută după tiparul celor trei părţi. Observaţi că e cusută în culoarea neagră şi la încreţ are roşu. Este o cămaşă care este făcută pentru o femeie, care, se numeşte femeie iertată. Adică femeie care se pregăteşte să treacă pe lumea cealaltă. Şi îşi coseau femeile cămăşi speciale.
O mare bucurie a fost şi ziua de 1 decembrie 2022, când arta cămășii cu altiță, elementul definitoriu al iei, a fost inclusă în patrimoniul UNESCO.
VARVARA BUZILĂ, expert în etnografie: După această recunoaştere pe plan naţional, a fost mult mai facil să fie recunoscută şi pe plan mondial, deja este o valoare mondială. Şi până la recunoaşterea ei. Această piesă a devenit centrul de atracţie sau un pivot artistic care a modelat foarte mult mentalitatea noastră, felul nostru de a percepe partimoniul şi de a ne asocia cu aceste valori patrimoniale. Iar după, foarte multă lume a recunoscut în această lume, ceva foarte-foarte personal. Ar fi bine să păstrăm, fiecare cât a reuşit să descopere, din moştenirea noastră de acasă şi să ne apucăm să coasem, pentru că cusutul cămăşilor te relaxează foarte mult, te face să ai o stare de bine cum nu o mai poţi descoperi în alt mod.
Ia nu este o simplă piesă vestimentară, e cartea noastră de identitatea cusută fir cu fir. E prima lecţie de frumuseţe şi răbdare. Pomul vieţii, Steaua Nordului, brăduţul, coloana romboidală sunt doar câteva dintre simbolurile care comunică atât de deschis, atât de multe. Un popor fără haine tradiţionale e ca un om fără identitate. Şi e tare frumos că după ani în care ia parea ceva demodat, a revenit, revendicându-şi pe deplin, drepturile. Acum o vedem la Paris, la Oscaruri, pe străzile din Chişinău sau Bucureşti. Pentru că frumuseţea autentică nu se demodează niciodată.
