Data marcării Zilei internaţionale a limbajului semnelor a fost aleasă pentru a aniversa înfiinţarea FMS, la 23 septembrie 1951. Prin marcarea Zilei internaţionale a limbajului semnelor este subliniată importanţa practică şi culturală a limbajelor mimico-gestuale, atrăgându-se atenţia şi asupra necesităţilor persoanelor cu deficienţe auditive, în special nevoia de integrare socială, profesională şi culturală.

În 2024, ca şi la ediţia de anul trecut, ONU evidenţiază faptul că Ziua internaţională a limbajului semnelor reprezintă o oportunitate pentru a susţine şi proteja identitatea lingvistică şi diversitatea culturală a tuturor oamenilor cu deficienţe de auz. Comunităţile acestor persoane, guvernele şi organizaţiile societăţilor civile sunt aşteptate să îşi îndrepte eforturile în vederea promovării şi recunoaşterii limbajelor semnelor ca parte normală şi dinamică a peisajului lingvistic naţional şi internaţional.

Conform Convenţiei drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de ONU la 13 decembrie 2006, limbajele bazate pe semne au statut egal celor vorbite, căci sunt la fel de bogate, din punct de vedere gramatical, sintactic, lexical şi structural. În plus, statele semnatare se obligă să faciliteze învăţarea lor şi să promoveze identitatea lingvistică a comunităţii surzilor, surdo-muţilor şi hipoacuzicilor.

Potrivit datelor FMS, în lume există peste 70 de milioane de persoane lipsite total sau parţial de auz. Peste 80% dintre acestea trăiesc în ţări în curs de dezvoltare. În total, există aproximativ 300 de limbaje mimico-gestuale. În Uniunea Europeană, se estimează că o persoană din 1.000 utilizează un limbaj naţional al semnelor ca primă limbă, adică circa 500.000 de persoane din spaţiul comunitar, notează https://ec.europa.eu.

La 27 martie 2020, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind recunoaşterea Limbii semnelor române ca limbă maternă pentru persoanele surde şi hipoacuzice din România. Limbajul mimico-gestual românesc (LMG), denumit general şi limbajul semnelor, este o limbă de sine stătătoare care are, ca orice altă limbă, o structură, un lexic, reguli gramaticale şi alte componente specifice. Limbajul mimico-gestual românesc este limba utilizată de comunităţile de surzi din România, arată https://dlmg.ro/.

În luna septembrie 2022, Asociaţia Zi de Bine şi comunitatea 321sport au lansat #Pesemne.ro, prima platformă digital-interactivă din România pentru persoanele cu deficienţe de auz. Potrivit unui comunicat al Asociaţiei Zi de Bine transmis AGERPRES, #Pesemne.ro este prima bază de date video de limbaj al semnelor din România ce funcţionează ca un dicţionar video de cuvinte şi expresii care să ajute rapid la construirea de fraze conversaţionale. Platforma grupează cele mai importante 1.000 de cuvinte. Pentru fiecare cuvânt se va înregistra un scurt video, care va reprezenta traducerea acestuia în limbaj mimico-gestual.

În ţara noastră, prima organizaţie dedicată persoanelor cu deficienţe auditive a fost Societatea Amicală a Surdo-muţilor din România, înfiinţată la 5 ianuarie 1920. A fost continuată de Asociaţia Surdo-muţilor din Republica Populară Română, din 20 iulie 1952. Primul preşedinte al acesteia a fost Gheorghe Georgescu, între anii 1952-1961. Primul Congres al surdo-muţilor din România a avut loc la 19 iulie 1953, la Bucureşti. Doi ani mai târziu, Asociaţia a participat în premieră la Congresul Federaţiei Mondiale a Surzilor, la Zagreb, potrivit https://ansr.org.ro/. Actuala denumire, Asociaţia Naţională a Surzilor din România, a fost stabilită în cadrul Conferinţei naţionale din 1995, de la Sinaia.

Asociaţia Naţională a Surzilor din România (ANSR) este o organizaţie nonguvernamentală, independentă, non-profit, necondiţionată politic şi religios, cu personalitate juridică, de utilitate publică, care apără şi promovează drepturile şi interesele sociale, profesionale, culturale şi educative ale persoanelor cu deficienţă de auz (surzi, surdo-muţi, hipoacuzici) pentru incluziunea socială şi egalizarea şanselor, potrivit https://ansr.org.ro/. Revista ANSR este "Vocea Tăcerii", apărută pentru prima dată în anul 1932 sub denumirea "Răsăritul nostru". Ulterior, aceasta s-a mai numit "Gazeta Surdo-Muţilor" şi "Viaţa Noastră", până la stabilirea denumirii actuale.

Preluare AGREPRES