Gheorghe Urschi, supranumit "Regele Umorului", artistul care a reușit să transforme râsul într-o formă de rezistență, dar și într-o artă autentică, profund ancorată în realitățile societății, a fost condus, miercuri, în săptămâna luminată, pe ultimul său drum. El a încetat din viaţă pe 13 aprilie, chiar a doua zi de Paşti, la vârsta de 78 de ani. Artistul era internat în spital, în stare gravă, după o intervenţie chirurgicală. Aproape 15 ani, a dus o luptă grea și cu urmele lăsate de două accidente vasculare cerebrale. Născut la 18 ianuarie 1948, în satul Cotiujenii Mari, Şoldăneşti, Gheorghe Urschi a devenit, de-a lungul deceniilor, una dintre cele mai îndrăgite și respectate figuri ale scenei din Republica Moldova. Actor, regizor, scenarist și umorist, el a fost omul care a dat glas, cu ironie și inteligență, trăirilor și neajunsurilor întâmpinate de oamenii simpli.
GABRIELA LUNGU, director, Teatrul Municipal de Păpuși "Guguță": El nu ştia să lucreze pe jumătate şi asta e foarte important. Omul arde repede aşa. El ori lucra, ori nu lucra. Ca partener era superb, dar şi tare complicat, pentru că era omul improvizatului. Eu de câte ori ieşeam pe scenă cu el mă rugam să nu greşesc. Dacă eu un pic mă bâlbâiam, gata, s-a terminat. El mai departe făcea o improvizaţie. La moment, astăzi nu avem pe nimeni de nivelul lui Gheorghe Urschi. Nu-l avem. Să ştii să fii atât de inteligent în umor. Atât de subtil şi să nimereşti în ţintă, trebuie să poţi.
Gheorghe Urschi a fost oglinda unei lumi în schimbare. A absolvit Institutul de Stat de Artă Teatrală și Cinematografie din Moscova după care și-a dedicat viața scenei, la Teatrul Luceafărul, unde a interpretat zeci de roluri memorabile. Talentul său a depășit, însă, granițele teatrului, făcându-l celebru în întreaga țară prin spectacole de estradă, monologuri și emisiuni de televiziune care au devenit reper pentru generații întregi. Piesa sa, "Testamentul", montată la Teatrul "Luceafărul" pentru prima dată în anul 1992, se joacă și astăzi, fiind printre cele mai longevive spectacole din R. Moldova.
MARIA GRECU COVACIU, artistă: Noi am lucrat la teatrul de Miniaturi. Am pierdut un mare artist, un artist universal, noi nu am avut până la Urschi, şi să de-a Dumnezeu să avem după Urschi, dar nu știu. Un artist care știa saă le facă pe toate, să recite, scenarist, regizor de film, actor, poet, tot.
PETRU HADÂRCĂ, director, Teatrul Național "Mihai Eminescu": Spectacolele erau o psihoterapie, el ne-a învăţat nu numai să râdem sănătos. Dar ne-a învăţat să ne bucurăm de libertatea pe care am obţinut-o mai târziu. Săptămânal ne întâlneam la teatrul de miniaturi şi textele şi evoluţia lui se deosebeau.
În anii '80 și '90, a adus umorul în satele Moldovei, devenind o voce autentică a oamenilor simpli și ironizând, cu finețe, metehnele societății, de la corupție și birocrație, până la lene sau îngâmfare. Într-o lume în care multe lucruri nu puteau fi spuse direct, el le-a spus prin glumă. Cu eleganță, inteligență și un talent rar, a făcut din umor o formă de rezistență și din scenă, un spațiu al adevărului. Prin ironie a încercat să evidenţieze problemele societăţii. Pentru mulți, regele umorului era antidotul zilnic împotriva greutăților.
Cred că la noi tot pozitivul în naţinea aceasta era persoana aceasta care facea. Un om pozitiv, un om care a veselit lumea, un om care aşa și rămâne în sufletele fiecăruia dintre noi. Aborda problemele, dar într-un fel aşa cu umor şi oamenii tare bine le pricepeau pe toate. Fizic l-am văzut odată, ams schimbat două vorbe, dar aşa toate skeciurile cam şi le ştiu, le şi mai folosesc. Zicea bbăi am un clece, da ce, ap sunt moldovan. Foarte interesant om a fost, nu ştiu dacă va mai fi aşa ca el. Foarte interesant, amuzant, sincer îmi pare rău.
De-a lungul carierei sale Gheorghe Urschi a semnat trei filme "Văleu, văleu, nu turna!", "Fenta" şi "Cine arvunește, acela plătește. Ultimul fiind una dintre lucrările reprezentative din cariera maestrului și o producție apreciată de publicul din Republica Moldova pentru autenticitate și valoare artistică. Filmul din 1989 este o comedie de situație inspirată din viața rurală, cu tematici tipice lui Urschi: lăcomia "afacerile" făcute pe datorie, relațiile dintre oameni la evenimente.
Producția face parte dintr-o serie restrânsă de filme semnate de Gheorghe Urschi și reflectă stilul său inconfundabil, bazat pe umor fin, ironie socială și observații inspirate din viața cotidiană. În această peliculă, Gheorghe Urschi nu doar că a coordonat întregul proces creativ, dar a și jucat unul dintre rolurile principale.
„Fenta” este o satiră socială despre perioada de tranziție, când regulile se schimbă, iar oamenii încearcă să "se descurce" prin șmecherii. Acesta este un scurtmetraj de comedie excentrică lansat în anul 2004, fiind una dintre creațiile reprezentative ale regretatului maestru Gheorghe Urschi.
Dincolo de scenă, Gheorghe Urschi a fost și prozator, autor al unor volume precum "Dealul fetelor", "Insula adolescenței" sau "Cazuri și necazuri". A scris inclusiv versuri, colaborând cu artiști precum Doina și Ion Aldea Teodorovici, dar şi mulţi interpreţi de muzică populară şi nu numai. În ziua când a fost condus pe ultimul său drum, pe 15 aprilie, Martin Budurin, a cântat "O lumânare cuminte", pe versuri scrise în 2010 de Gheorghe Urschi.
CONSTANTIN ROTARU, interpret: Mie mi-a lăsat un cadou foarte frumos mi-a făcut un text, un cântec azi se veseleşte ne-a costică. Am acest cadou şi îl când în concerte cu drag şi bucurie.
NICOLAE GLIB, interpret: Lumea era într-o atmosferă de.. dacă nu era sărbătoare se făcea sărbătoare în satul unde veneam împreună. Mai ales eu cu cântecul. El cu gluma.
ADRIAN URSU, interpret: Eu vreau să îl ţinem minte acel G. Urschi, cel care a ajutat generaţii întregi, să zâmbească, să râdă cu poftă şi să privească la oameni, la noi un pic mai uşor, mai cu satiră, mai cu glumă.
PAVEL STRATAN, interpret: Mulţumesc maiestre pentru lecţia de viaţă pe care mi-ai dat-o, pentru înţelepciune, pentru umorul subtil, fin şi curat şi pentru zâmbetul care permanent ne va apărea pe faţă atunci când ne vom aminti de tine.
Ziua de 15 aprilie, a fost declarată zi de doliu naţional. Preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a spus că Gheorghe Urschi este autorul unei terapii prin râs care a unit întreaga societate.
MAIA SANDU, preşedintele Republicii Moldova: Gheorghe Urschi a devenit o busolă morală a neamului nostru care ne-a ajutat să nu ne lăsăm striviţi de greutăţi, ci să râdem de ele. Predica moralizatoarea deseori creează rupturi între oameni, în schimb Ironia lui Urschi ne-a arătat adevăruri fără să ne doară, fără să ne dezbine ci creînd punţi, căci râzând devenim mai buni. Maestrul Urschi ne-a făcut cel mai frumos dar o terapie naţională prin râs care ne-a unit.
CRISTIAN JARDAN, ministrul Culturii: „A fost omul care ne ajutat să trecem prin acei ani grei.....emisiuni cu participarea dumnealui”.
Rudele regretatului Gheorghe Urschi spun că vor să-l țină minte așa cum l-au văzut recent: fericit, înconjurat de oameni veniți să-l felicite. Acasă însă, spun apropiații, era un om mai degrabă serios, profund, diferit de imaginea de pe scenă.
În Cotiujenii Mari, din Şoldăneşti, Şcoala de Muzică îi poartă numele. Profesorii de acolo care l-au cunoscut personal îi duc mai departe spiritul și valorile.
Gheorghe Urschi a primit numeroase distincții: Ordinul Republicii, în 2008, titlul de "Artist al poporului" acordat de Nicolae Timofti, în 2012, titlul de cetățean de onoare al Chișinăului și Premiul Național, obținute în 2019. În 2011, artistul a suferit un atac cerebral care l-a ținut departe de scenă. Chiar și așa, moștenirea sa artistică a continuat să inspire generații întregi, prin umorul său fin, replicile devenite proverbiale și optimismul molipsitor.
