Venezuela are cele mai mari rezerve de petrol din lume: peste 300 de miliarde de barili confirmați, un nivel care o plasează înaintea Arabiei Saudite sau Iranului ca resurse geopolitice. Piața globală este dominată de câțiva jucători mari, iar producția reală spune o altă poveste: în 2025, Statele Unite conduceau producția mondială de țiței cu peste 20 milioane barili pe zi, urmate de Rusia și Arabia Saudită, fiecare cu aproape 10 milioane barili pe zi, informează TVR Info.

China, deși face parte din top 10 producători cu puțin peste 4 milioane barili pe zi, este mult mai importantă ca importator și rafinator de petrol pe piața globală. Producția reală a Venezuelei este însă slabă comparativ cu potențialul său. După decenii de subinvestiții, corupție și sancțiuni, estimările recente arată o producție de aproximativ 1,1 milioane de barili pe zi, reprezentând doar o fracțiune din ceea ce ar putea atinge în condiții normale. Țara a produs anterior peste 3,5 milioane de barili pe zi, dar a pierdut teren constant în ultimele decenii.

Costurile pentru repornirea industriei sunt enorme. Experții și analize recente indică faptul că repararea infrastructurii petroliere, a conductelor și a rafinăriilor ar putea depăși 50 de miliarde de dolari, în timp ce companii precum Chevron sau ExxonMobil sunt reticente să se angajeze fără garanții juridice și stabilitate politică. În plus, petrolul venezuelean este costisitor și greu de rafinat – cu un conținut ridicat de sulf – ceea ce adaugă alte costuri operaționale majore.

Impactul asupra pieței globale rămâne limitat. OPEC+ a decis să mențină producția stabilă la începutul anului 2026, ceea ce sugerează că grupul nu vede revenirea Venezuelei ca fiind imediat relevantă pentru echilibrul ofertei și cererii globale. Prețul petrolului a înregistrat fluctuații, dar rămâne moderat, în jurul 60 de dolari pe baril, din cauza suprasaturării ofertei și a cererii care nu crește rapid.

Rolul Chinei în această ecuație este esențial. Beijingul a fost principalul cumpărător al petrolului venezuelean sub sancțiuni, folosindu-l adesea ca plată pentru împrumuturi și pentru a-și construi rezerve strategice. În pofida preluării de către SUA a unor vase petroliere, recente analize arată că economia chinezească nu va fi serios afectată pe termen scurt datorită stocurilor și surplusului global de petrol, dar dependența de importuri rămâne un punct de vulnerabilitate al politicii energetice de la Beijing.

Chiar dacă SUA redirecționează exporturile venezuelene către propria rafinărie – ceea ce ar putea crește importurile americane cu peste 200.000 barili pe zi – experții spun că efectul imediat asupra pieței mondiale va fi marginal. Piața petrolului este dominată de producători mari precum Arabia Saudită, Rusia, SUA și OPEC+, iar un singur producător cu infrastructură degradată nu poate schimba dramatic dinamica globală pe termen scurt.

Consecințele se vor vedea însă în politica globală și în rețelele de aprovizionare: aliații tradiționali ai Venezuelei, cum ar fi Cuba, ar putea pierde furnizări petroliere semnificative, iar China ar putea răspunde prin consolidarea legăturilor energetice cu Rusia sau alte state exportatoare pentru a-și proteja securitatea energetică. Preluarea controlului petrolului venezuelean de către Statele Unite este un gest geopolitic de amploare, dar piața globală este prea mare și prea complexă pentru ca efectele sale să se resimtă brusc. În timp ce Trump promite investiții și revenirea companiilor americane, realitatea este că revitalizarea industriei petroliere din Venezuela va fi lentă, costisitoare și nesigură, iar adevăratul câștigător pe termen scurt rămâne flexibilitatea pieței globale de petrol.