Norvegia a permis exporturi militare către Republica Moldova, iar Igor Dodon a pornit sirena. Sirena rusă de partid. Vrem și noi. Dar dacă îți pui o ușă mai zdravănă, nu înseamnă că pregătești atacarea vecinului.
Neutralitatea nu ține loc de radar. Iar o dronă nu citește Constituția înainte să treacă granița. Dodon ne oferă vorbe liniștitoare. Pentru apărarea țării trebuie și echipament.
Să desfacem gogoșile. Norvegia a permis exporturile de echipamente militare către Moldova. Inclusiv arme și muniții. Fiecare cerere trebuie verificată separat, iar utilizatorul final trebuie să fie autoritățile moldovenești. Decizia nu dovedește că au sosit deja transporturi și nici că Moldova pregătește vreun război. Între o autorizație de export și un ordin de atac încape ditamai adevărul. Dodon îl sare dintr-o propoziție. Bogdan Țîrdea a venit cu desenele. Când n-ai dovezi, pui animație. Mâine-poimâine ne explică securitatea țării cu Tom și Jerry ori Mașa și ursul. Problema e că un desen poate arăta orice. Nu dovedește intențiile unui guvern. Sperietoarea rămâne aceeași. Cine ajută Moldova să se apere cică o împinge în război.
Iar Norvegia asta, prezentată ca mare primejdie, a oferit Moldovei, din 2022, aproximativ 2,5 miliarde de coroane norvegiene în sprijin civil. Aproape 5 miliarde de miliarde de lei moldovenești.
Prin programul Nansen, banii au susținut securitatea energetică, educația, reformele, societatea civilă, presa independentă, combaterea dezinformării și ajutorul pentru refugiații ucraineni.
Acestea sunt fonduri civile. Eventualul sprijin militar se finanțează separat, din bugetul apărării norvegiene. Norvegienii ajută oamenii să treacă iarna. Dodon și Țîrdea încălzesc sperietorile. Fiecare cu producția lui.
Desigur nu putem uita pe haiducul știrilor false, Vasile Costiuc. În septembrie, l-a apucat grija pentru bani fiindcă Maia Sandu participase la funeraliile regelui Harald al V-lea. Se întreba ce căutăm acolo unde nu ne este locul. Reprezenta Republica Moldova, domnule Costiuc. La funeraliile șefului unui stat care ne sprijină. Se numește respect între țări. Nu trebuie să fii rudă cu regele ca să prezinți condoleanțe.
Costiuc cerea rezultatul imediat pentru cetățeni. După această socoteală, președinta trebuia să se întoarcă de la înmormântare cu un cec în mână. Altfel, vizită ratată. Relațiile dintre state nu sunt tarabă. Dai o coroană, primești un grant.
Iar la capitolul falsuri, Costiuc are exemple documentate. În februarie, a susținut că guvernarea permisese în secret o fabrică de armament. Mass-media a verificat. Solicitarea privea arme pentru uz civil, iar firma nu primise licență. Fabrica era fără licență, milioanele erau umflate, dar indignarea mergea la capacitate maximă. Dodon sperie cu războiul, Țîrdea pune desenele, Costiuc face scandalul. Publicul merită să vadă și documentele. Norvegia ne ajută cu bani și deschide posibilitatea de a ne întări apărarea. Ei ne oferă panică, la porție. Și au tupeul să-i spună grijă pentru țară.
Integrare europeană prin ocupație!
Ambasada Rusiei a descoperit o scurtătură spre Uniunea Europeană. Rămâi cu armata în Republica Moldova, aștepți aderarea țării și anunți că Bruxelles-ul te-a primit cu brațele deschise. Integrare europeană prin ocupație! Totul pornește de la declarația Kajei Kallas că problema transnistreană nu va deveni un obstacol în calea aderării Republicii Moldova la UE. Ambasada rusă a procesat informația și a decretat. Europenii acceptă trupele ruse și le recunosc rolul de garanți ai stabilității. Impresionant! Doamna Kallas a vorbit despre viitorul Moldovei. Ambasada rusă și-a eliberat singură permis de ședere pentru regimul de ocupație.
Să revenim însă la declarație. Kallas a vorbit despre situația fragilă din regiune, despre un model economic nesustenabil și despre importanța reintegrării. Nicio invitație pentru militarii ruși. Nicio medalie pentru garantarea stabilității”. Mai mult, declarația comună UE–Moldova din 22 iunie cere explicit retragerea trupelor și munițiilor ruse din regiunea transnistreană. Probabil că la ambasadă documentul s-a deschis direct la pagina cu felicitări. Care nu există.
A spune că un conflict nu blochează aderarea nu înseamnă a legaliza trupele străine. Dacă proprietarul își renovează casa, musafirul nepoftit nu devine co-proprietar. Ambasada invocă și acordul din 1992. Dar contingentul de pacificare și Grupul Operativ de Trupe Ruse sunt componente distincte. Acordul privind pacificarea nu este o autorizație generală pentru orice prezență militară rusă.
Iar în 1999, Rusia s-a angajat să-și retragă forțele până la sfârșitul lui 2002. Suntem în 2026. La asemenea întârzieri, până și un melc ar cere explicații. Miza acestei răstălmăciri este simplă. Să transforme perspectiva europeană a Moldovei într-o justificare pentru rămânerea armatei ruse. Numai că Republica Moldova negociază aderarea la UE. Trupele ruse nu primesc, la pachet, și drept de ședere.
De pe Telegram, direct la tribuna OSCE
Minciuna Kremlinului a avansat în grad. De pe Telegram, direct la tribuna OSCE. Aceeași marfă, ambalaj diplomatic. Acum gogoașa are costum, cravată și ecuson. Dmitri Poleanski, reprezentantul Rusiei, ne anunță că Moldova se militarizează, transportă drone pentru Ucraina și pregătește centre medicale pentru armata ucraineană. Dovezi publice, verificabile? Domnul a venit cu acuzațiile. Dosarul cu probe nu a mai prins avionul.
Să desfacem pachetul. Mai întâi, „militarizarea”. Moldova își modernizează apărarea, în baza unei strategii defensive. Pentru Kremlin, asta este scandalos. E ca și cum hoțul îți reclamă încuietoarea. Până ieri intra liniștit, acum trebuie să bată la ușă!
Urmează Republica Moldova devenită „hub militar”. Sună sofisticat, dar acuzația rămâne fără dovezi verificabile. Ministerul de Externe a dezmințit-o. Dacă vorbești apăsat la microfon, zvonul tot zvon rămâne. Doar se aude în mai multe căști.
Cu avionul încărcat cu drone, propaganda s-a făcut deja de râs. Mass-media a arătat că imaginile erau trucate, iar datele de zbor contraziceau presupusa aterizare la Chișinău. Avionul n-a ajuns aici. Minciuna, în schimb, a aterizat peste tot.
Există într-adevăr intenția de a produce drone. Autoritățile au vorbit despre drone interceptoare, pentru protejarea spațiului aerian. Igor Grosu a respins afirmația că ar fi destinate Ucrainei. După ce dronele rusești ne încalcă spațiul aerian, Moscova se revoltă că vrem să le oprim. Obrăznicie, domnule! În logica lor, trebuie să stăm în curte și să le facem cu mâna!
Nici medicamentele n-au scăpat. Discuțiile reale privesc tratarea și recuperarea veteranilor ucraineni, plus depozitarea și distribuția medicamentelor. Poleanski le împachetează ca infrastructură pentru armata ucraineană. Kremlinul a ajuns să se simtă amenințat de pansamente. Între timp, acuzații similare au circulat și prin postări sponsorizate pe Facebook ori TikTok. Dovezile lipsesc, reclama merge. Când n-ai probe, cumperi vizibilitate. Să vadă cât mai multă lume cât de puțin poți demonstra.
La final, ni se spune că Moldova „provoacă Rusia”. La Palanca, pe 5 octombrie, în urma atacurilor rusești asupra Ucrainei, un proiectil a avariat un autobuz și cabina de control. Un polițist de frontieră a fost rănit. Asta înseamnă pericol real, documentat. Dar la Moscova, vina e a celui care se ferește. Rețeta e simplă. Lansezi atacuri, împrăștii frică, apoi acuzi vecinul că te provoacă fiindcă vrea să trăiască. Domnule Poleanski, Moldova are nevoie de apărare antiaeriană. Diplomația rusă, de un detector de minciuni. Și băgați-l direct în priză. La cât îl solicitați, bateriile n-au nicio șansă!
Șoșoacă ne îndeamnă să învățăm rusă
Diana Șoșoacă ne-a făcut bagajele pentru BRICS. Spune că Trump, Putin și Xi au hotărât să trimită România acolo și că am intrat deja în sfera de influență a Rusiei. Trei oameni ar fi împărțit lumea, iar Șoșoacă ar fi primit procesul-verbal. Restul planetei încă așteaptă e-mailul. Numai că nu există dovezi publice pentru această presupusă înțelegere. Niciun document oficial care să confirme povestea. Avem doar declarația doamnei Șoșoacă, livrată cu suficientă siguranță cât să țină loc de probe. Realitatea e mai încăpățânată. România este membră NATO din 2004 și a Uniunii Europene din 2007. Nu figurează nici printre membrii BRICS, nici printre partenerii oficiali ai grupului. Deci, mutarea există deocamdată doar în discurs. România n-a plecat nicăieri.
Mai e o încurcătură. BRICS cuprinde și China, India, Brazilia și alte state. Nu este moșia lui Putin. Nici apartenența la acest grup nu înseamnă automat supunere față de Moscova. Dar la Șoșoacă tot globul încape în buzunarul Kremlinului. Doamna mai spune că a reprezentat Uniunea Europeană la reuniuni, fiindcă așa vrea ea.
Frumos! Mă duc și eu la bancă și anunț că reprezint Banca Centrală Europeană. Fiindcă așa vreau eu. Să vedem dacă primesc mandat sau bon de ordine. Iar dintr-o fotografie cu lideri la un summit nu rezultă că Rusia conduce planeta. Poza de grup nu este act de proprietate asupra lumii. Șoșoacă ne îndeamnă să învățăm rusă. Noi îi propunem ceva mai urgent. să învețe diferența dintre o dorință și o dovadă. Până atunci, România rămâne în UE și NATO. Doar adevărul a fost trimis în excursie.