Nu a învățat meseria din manuale, ci prin muncă, răbdare și experiență. Vasile Timircan, antreprenor și meșter în prelucrarea metalului, transformă fierul în porți, garduri, balustrade și alte elemente personalizate pentru gospodării, iar pasiunea sa pentru acest meșteșug s-a născut în timpul serviciului militar.
În cei doi ani petrecuți în armată, Vasile Timircan a învățat meseria de sudor militar, iar după eliberare a lucrat pentru mai multe companii. La un moment dat, a decis că experiența acumulată îi permite să pornească pe cont propriu.
„Mi-am dat eu seama, de ce trebuie să lucrez eu la boieri? Când eu pot face acest lucru cu mare ușurință”, spune antreprenorul.
A pus bazele unei afaceri de familie, în care s-au implicat și cele trei fiice ale sale. Spune că profesia învățată i-a oferit, de-a lungul anilor, o sursă sigură de existență.Originar dintr-o familie numeroasă de țărani, meșterul consideră că cele mai importante lecții le-a primit acasă.
„Cred eu că cea mai bună universitate este șapte ani de acasă. Mie universități nu mi-au trebuit”, afirmă acesta.
Cu zeci de ani de experiență, Vasile Timircan a realizat sute, poate chiar mii de lucrări, de la porți și garduri până la balcoane și balustrade pentru interior și exterior. Deviza atelierului său este simplă: „Să transformăm fierul în artă”.
Meșterul spune că experiența acumulată îi permite să recunoască inclusiv tipul de metal cu care lucrează și acordă o atenție deosebită fiecărui detaliu. Coordonează îndeaproape echipa și verifică personal fiecare etapă a lucrărilor.
„Dacă nu-mi place mie, înseamnă că nu-i place la client”, spune el.În locul produselor de serie, preferă lucrările unicat, realizate după cerințele fiecărui beneficiar. Tocmai această abordare i-a adus clienți nu doar din Republica Moldova, ci și din Franța, Italia, Polonia, Grecia, Turcia, România, Anglia și Slovenia.
Deși succesul afacerii este important, Vasile Timircan spune că adevărata satisfacție vine din frumusețea lucrurilor create.
„Nu mă interesează banii, vreau să fac frumusețea”, mărturisește antreprenorul.
Acum speră ca unul dintre nepoții săi să îndrăgească meșteșugul și să ducă mai departe tradiția familiei, pentru ca experiența acumulată într-o viață de muncă să fie transmisă generațiilor următoare.