Numărul copiilor care au plecat de acasă sau din centrele de plasament creşte alarmant. Anul trecut, au fost înregistrate peste două mii de cazuri, cu peste 430 mai multe decât în 2024. În total au fost implicaţi 870 de copii.

Statistica arată că, anul trecut, în 870 de cazuri, copiii au plecat pentru prima dată de acasă sau din centrele de plasament. În peste 1100 de cazuri, aceştia au recivat. Cei mai mulţi dintre ei au vârste cuprinse între 14 şi 16 ani. Statisticile arată că fetele îşi părăsesc locuința mai des decât băieţii. Cei mai mulţi copii curpinsi in statistică provin din familii obişnuite, au ambii părinţi şi sunt din zonele rurale.


Statistica nu este deloc îmbucurătoare nici în acest an. Sunt înregistrate cu 10 la sută mai multe cazuri în comparaţie cu perioada similară a anului trecut.

Doar în primele cinci luni ale acestui an, poliţia a înregistrat peste 700 de cazuri in care copiii au fugit de acasă sau din centrele de plasament. Au fost implicaţi 400 de minori iar unii dintre ei au fugit de mai multe ori. În majoritatea cazurilor, aceştia au făcut faptele intentionat dar au înregistrate şi 26 de rătăciri.


Cel mai des, copiii sunt găsiţi la prieteni, cunoscuţi sau în locuinţe părăsite. Potrivit poliției, de obicei, copiii hoinăresc pe drumurile din Chişinău. Am mers in citeva locuri cu politistii și am găsit haine vechi şi paturi improvizate, semn ca acolo locuieste temporar cineva. De jumătate de lună, oamenii legii sunt în căutarea unei fete de 17 ani.

ECATERINA GRAUR, ofiţer superior, IP Centru: Minorii sunt depistaţi în locuri publice cum ar fi centre comerciale, piaţă, parcuri. Avem situaţii când copiii iubesc să vagabondeze. Preferă mai mult clădirile vechi, abandonate, chiar cum ar fi şi hotelul Naţional. Minorii sunt depistaţi în preajma străzilor cu iluminare stardală mai puţină din motiv că ei săvârşesc infracţiuni sau contarvenţii.  Deseori îi găsim în locuinţă la persoanele sau cunoscuţii săi. 

Printre cauzele care stau la baza abandonului familial este lipsa comunicării între părinţi şi copii, prezenţa mediului vicios în familie şi influenţa anturajului.

ZINAIDA GRIBINCEA, psiholog: Traumele suferite acasă, datorate abuzului, neglijenţei, consumului de alcool al părinţilor, stilul educaţional autoritar sua neglijent, îl face pe copil să caute un mediu mai bun, mai favorabil pentru el. Deseori nimereşte în situaţii capcană, în nişte grupuri de prieteni care îl fac să idealizeze acest mod de viaţă. de a fi liber, de a ieşi în stradă, de a se comporta aşa cum doreşte el. 

DRAMA DIN SPATELE COPIILOR FUGARI

Totuşi, statistica poliţiei arată că cele mai multe plecări ale copiilor au loc din centrele de plasament. In acest an sunt deja 365 de cazuri. Au fost examinate şi 287 de cazuri când copiii au plecat din familie, iar în 67 de cazuri, din școli, spitale și din alte locuri.

ALIONA DRAGOMIREŢCAIA, reprezentant INSP: Statisticile denotă că din instituţiile rezidenţiale sunt pe primul loc. Cei mai mulţi copii pleacă din acestea. Aceştia manifestă un mod de viaţă liber, fără careva angajamente şi responsabilităţi, restricţii sau fie e luat din familie şi manifesta dorinţa de a se reîntoarce în familie. Cât priveşte cazurile de plecare din familie, în mare parte există acţiuni violente pe care copilul nu le poate depăşi, fie nu se simte în siguranţă la domiciliu. 

ZINAIDA GRIBINCEA, psiholog: În centrele de plasament vin copiii care deja un bagaj traumatizant din familie. Educatorului sau personalului angajat în centru de plasament îi revine o sarcină foarte importantă - de a modela un om, din tot ce reprezintă acel copil la acea perioadă. Copilul de aceea şi fuge de acasă în primul rând, şi în al doilea caz de la centru de plasament, pentru că el nu şi-a format un mecanism de integrare socială, de acceptare a regulilor, de acceptare a normelor.


Șansa celor care umblă pe drumuri este să fie găsiţi la timp de autorităţi şi să fie predați familiilor sau duşi la centre de plasament.


COPIII NU-ŞI GĂSESC LOCUL NICI ÎN CENTRELE DE PLASAMENT

Raionul Orhei conduce topul cu cele mai multe plecări din acest an, cu aproape 80 de cazuri. Sectoarele Râşcani şi Botanica din Chişinău, precum şi raioanele Anenii Noi şi Teleneşti, se mai regăsesc în topul localităţilor în care au loc frecvent cazuri de fugă voluntară. Majoritatea plecărilor au loc, din centrele de plasament.

ALIONA DRAGOMIREŢCAIA, reprezentat INSP: Regretabil faptul că la ziua de astăzi noi avem copii care au fugit de câte 21 de ori, adică mai este de lucrat. Aceştia fac parte din instituţiile rezidenţiale. Se întreprind acţiuni pentru a îmbunătăţi percepţia sau motivul care îl face pe copil să ia asemenea decizie. 

În prezent, la Centrul de prestare a serviciilor "Generaţia Pro" din satul Peresecina sunt 12 beneficiari.

MARIA ARSENI, şef serviciu, Centrul de prestare a serviciilor "Generaţia Pro", Orhei: Centrul oferă servicii atât pentru copii în situaţii de risc, cât şi pentru copiii separaţi de părinţi. Predomină vârsta preşcolară şi şcolară. Noi ne străduim să fie ei integraţi atât în programul şcolar, cât şi preşcolar din comunitate.

Reprezentanţii Centrului susţin că şi în acest an au înregistrat câteva cazuri de abandon. În asemenea situaţii, se anunţă instituţiile responsabile de protejarea copilului şi incep căutările. Toţi copiii au fost găsiţi la scurt timp, iar majoritatea au plecat volountar din diverse motive.

MARIA ARSENI, şef serviciu, Centrul de prestare a serviciilor "Generaţia Pro": Noi colaborăm cu inspectoratul de poliţie, direcţia de asistenţă teritorială socială. Centrul fiind unul de tip deschis, funcţionează pe principiul unui mediu sigur şi protejat, prevenind riscurile sociale şi situaţiile de abuz sau neglijare. Motivele sunt multe şi complexe, dra printre ele, să le enumăr: dificultăţile de adaptare la regulile centrului, pentru că au dus un mod de viaţă mult mai libertin. Influenţa mediului extern. Ei pleacă la şcoală şi pot să fie influenţaţi de copii tot mai speciali.

Potrivit poliţiei, 90 la sută dintre copii sunt depistaţi în primele 24 de ore de la dispariţie. Din fericire, nu sunt cazuri când minorii au dispărut şi nu s-au mai intors în familie.

ALIONA DRAGOMIREŢCAIA, reprezentant INSP: În anii precedenţi, 100 de procente de copii au fost regăsiţi şi întorşi în mediul de unde au fugit. Pe zi, în medie, poliţia este în căutarea în jur de zece copii. Au fost cazuri când copiii au fost căutaţi şi mai mult de o lună. Aici este vorba de copiii care practică fuga voluntară. Copilul iese la legătură, însă nu divulgă locul aflării. Sunt mai puţine numeric, însă sunt şi cazuri când părinţii nu au alertat dispariţia copilului care era deja de două săptămâni. 

CRIZA DE PSIHOLOGI

O problemă rămâne lipsa de psihologi din centrele care vin în ajutorul copiilor aflaţi în situaţii de risc. Lipsa de specialişti afectează activitatea, iar uneori copiii recurg la gesturi disperate deoarece nu primesc consiliere corespunzătoare.  

MARIA ARSENI, şef serviciu, Centrul de prestare a serviciilor "Generaţia Pro": Da, psihologul lucrează. La moment în Centru nu-l avem, dar este în acdrul structurii STAS Orhei, îi referim la dumnealor şi ei lucrează cu ei.  E vacantă funcţia. Ne străduim să găsim cadrul necesar.

În cele din urmă, copiii ajung la psiholog sau asistentul social pentru a stabili motivele abandonului. Alături de ei însă ar trebuie să fie și părinții, susţin specialiştii.

ZINAIDA GRIBINCEA, psiholog: Să menţină un climat funcţional de existenţă a familiei de origine a copilului. Al doilea: să menţină o comunicare bună cu copilul, să-l asculte, să-i ofere un feedback pozitiv atunci când acesta are nevoie. Părinţii să nu omită primele semne de comportament care ar duce la fuga de acasă. 

Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului a declarat că "lipsa de servicii şi asistenţă corespunzătoare poate genera consecinţe grave. Instituţia monitorizează toate instituţiile responsabile de acest domeniu şi în fiecare caz vine cu nişte concluzii şi cu recomandări. Copiii din medii defavorizate sunt mai vulnerabili, dar și cei din familii stabile pot pleca din cauza neglijenței emoționale".

De multe ori, copiii ajung victime ale infracţiunilor sau chiar sunt implicaţi în comiterea acestora. Doar anul trecut, 16 copii au fost victime ale infracţiunilor, iar opt au comis ilegalităţi.

ZINAIDA GRIBINCEA, psiholog: Poate să înceapă să consume alcool sau droguri. Copilul poate să devină un delicvent. Copilul poate să comită fapte reprobabile, pentru că el nu a fost învăţat cum să funcţioneze în societate sau cum să se integreze social.

Școala poate oferi sprijin prin psihologi. Potrivit ministrului Educației, anul trecut, doar 40 al sută dintre școli aveau psihologi, iar cel mai dificil este recrutarea specialiştilor în scolile din mediul rural.

DAN PERCIUN, ministrul Educaţiei şi Cercetării:  Rolul psihologului este foarte important. Noi avem statele de personal care prevăd câţi psihologi trebuie să existe în instituţie în funcţie de elevi. Vreau să vă spun în comparaţie cu multe ţări europene, noi suntem mai generoşi ca şi stat. Avem un număr mai mare de specialişti prevăzuţi. Multe ţări europene merg pe opţiunea psihologilor itineranţi, acre sutn arondaţi la câteva şcoli. S-ar putea să migrăm şi noi în aceiaşi zonă. 

AUTORITĂŢILE ÎMBUNĂTĂŢESC SERVICIILE

Reprezentanţii Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale recunosc că trebuie să întărească asistenţa socială pentru copiii aflaţi în situaţii de risc.

NATALIA PLUGARU, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale: Întărim asistenţa noastră socială pentru copii care se află în situaţii de risc. Dacă la moment avem un număr de 254 de specialişti în protecţia drepturilor copiilor, de fapt, aceşti specialişti sunt în comunităţi, ajută aceste familii, ne propunem să creştem numărul acestora. Cel puţin până la 300 la sfârşitul acestui an. Ne propunem să extindem numărul de programe parentale pentru părinţi. Specialiştii din protecţia socială lucrează cu psihologul şcolii, profesorii astfel să-i oferă o protecţie mai mare a copilului.

La sfirsitul anului 2025, autorităţile responsabile de protecţia copilului aveau în evidenţă peste 17.400 de minori aflaţi în situaţii de risc.