Pe 14 iulie 1789, cetățenii Parisului au luat cu asalt Bastilia, o fortăreață transformată în închisoare și percepută drept un simbol al tiraniei regale. Căderea Bastiliei a reprezentat momentul de început pentru Revoluția franceză. Astăzi, 14 iulie este celebrată nu doar în Franța, ci și în multe alte țări din Europa și de pe Glob, ca simbol al democrației și al libertății, valori universale.
„Este o revoltă?” l-a întrebat Ludovic al XVI-lea pe ducele de La Rochefoucauld, în 12 iulie 1789.
„Nu, Sire, este o revoluţie” i-ar fi răspuns omul său de încredere.
Două zile mai tîrziu, în 14 iulie, fortăreaţa închisoare Bastilia, cel mai detestat simbol al absolutismului monarhic, era luată cu asalt de revoluţionarii parizieni.
Fortăreața medievală mai avea doar șapte deținuți, însă cucerirea ei de către revoluționarii parizieni a reprezentat în mod simbolic sfârșitul Vechiului Regim și începutul Revoluției Franceze.
O mulțime dezlănțuită, de peste 40.000 de oameni, a pătruns în cetate și a luat cele peste 30.000 de puști și 12 tunuri păstrate în interiorul fortului, scrie TVR Info. Din 1880, 14 iulie este Ziua Națională a Franței.
Libertate, Egalitate, Fraternitate („Liberté, Égalité, Fraternité”) avea să devină deviza Republicii Franceze şi frază cu valoare universală din care s-au inspirat apoi multe democraţii occidentale când şi-au scris Constituţia, iar 14 iulie, Ziua Naţională a Franţei.
„Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi”
Mișcarea revoluționară a creat și germenii Declaraţiei drepturilor omului şi ale cetăţeanului, adoptată de Adunarea Naţională Franceză în august 1789: ”Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi ” – a devenit frază cu valoare universală, preluată și de alte democraţii occidentale în Constituţia lor.
Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului („Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen”) a fost adoptată la 26 august 1789.
Este unul dintre cele mai importante texte ale Revoluției Franceze și a influențat profund dezvoltarea democrației moderne și a drepturilor fundamentale ale omului. Articolul 1 al declarației spune: „Les hommes naissent et demeurent libres et égaux en droits.” („Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi.”)
A fost inspirată de gândirea iluministă, în special de filozofi precum Jean-Jacques Rousseau, Montesquieu și Voltaire, și a pus bazele pentru ideile moderne despre libertate, egalitate și suveranitatea poporului. Declarația a influențat inclusiv Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948.
Radicalizarea Revoluției și execuția Regelui. Prima Republică Franceză
Revoluția Franceză a luat o direcție sângeroasă, rezultând 40.000 de morți. A culminat cu ghilotinarea regelui Ludovic al XVI-lea și a reginei Maria Antoaneta.
Monarhia a fost abolită în 1792, când a fost creată Prima Republică Franceză condusă de Convenția Națională din Franța (adunare cu caracter legislativ) și Directoratul, cu putere executivă.
În octombrie 1789, regele Ludovic şi familia sa au fost mutaţi de la Palatul Versailles la Paris. A încercat să fugă în 1791, dar a fost oprit şi forţat să accepte o nouă formă de guvernare.
Înlocuind puterea regelui, o „Adunare Legislativă” a guvernat din octombrie 1791 până în septembrie 1792, înlocuită apoi de „Convenţia Naţională”.
Republica Franceză a fost declarată în 1792, iar regele a fost judecat.
Revoluţia s-a radicalizat şi a devenit tot mai violentă. Regele Ludovic al XVI-lea a fost executat la 21 ianuarie 1793, iar la puțin timp a fost decapitată și Maria Antoaneta.
În următoarele săptămâni, aproximativ 1.400 de oameni care erau consideraţi potenţiali duşmani ai Republicii au fost executaţi la Paris.
La Marseillaise și proclamarea Zilei Naționale
La 14 iulie 1795, în mod oficial, La Marseillaise, melodia cântată de soldaţii republicani din Marsilia la intrarea lor în Paris, a devenit imnul naţional al Franţei.
Din 1880, la propunerea deputatului Benjamin Raspail, ziua de 14 iulie avea să devină Ziua Naţională a Franţei.
În acel an, Republica a sărbătorit grandios. Ministrul de interne a cerut prefecţilor să organizeze festivităţi atât de strălucite, pe cât permit resursele locale, iar la Paris, pe hipodromul din Longchamp a avut loc o mare defilare militară, în faţa a 300 000 de spectatori şi în prezenţa preşedintelui Jules Grévy. Tot atunci, s-a inaugurat şi monumentul din Place de la République şi au fost peste tot concerte şi focuri de artificii.
Franța modernă
Franţa se numără printre membrii fondatori ai ONU, în 1945, este unul dintre cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate, este membru fondator NATO, în 1949, al Consiliului Europei în 1949, al Uniunii Europene în 1952, al zonei Euro şi al Spaţiului Schengen.
Încă din anii 1950, reconcilierea şi cooperarea cu Germania au dat Franţei un rol important în construcţia europeană. Franţa, o partizană a conceptului de Uniune Europeană puternic integrată din punct de vedere politic, în ciuda respingerii Tratatului Constituţional European în mai 2005, este unul dintre statele-membre cele mai influente şi dinamice din Uniunea Europeană şi acţionează împreună cu Germania pentru promovarea celor mai importante reforme de domeniu ale UE.
Este una dintre cele cinci ţări recunoscute oficial ca „State posesoare de arme nucleare” prin Tratatul de neproliferare nucleară, fiind a treia putere nucleară, iar armata franceză este una dintre cele mai dotate din punct de vedere financiar armate din Europa.
Franţa este principalul contributor şi promotor al acţiunii Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei care, pornind de la afinitatea pentru limba franceză, reuneşte state şi guverne de pe cinci continente. Franţa face şi din grupul celor mai industrializate naţiuni, G8, fiind a cincea economie mondială, conform statisticilor Băncii Mondiale din 2014.
