Unul din cinci elevi din Republica Moldova este victima bullyingului, arată datele oficiale ale Ministerului Educaţiei. Copiii care sunt ţinta acestor agresiuni poartă poveri greu de dus şi, de multe ori, nu au încredere să ceară ajutorul unui adult pentru drama prin care trec. Psihologii susţin că, până la o anumită vârstă, şi agresorii pot fi consideraţi un fel de victime care cer, astfel, să fie văzuţi şi auziţi. Specialiştii subliniază că efectele bullyingului pot fi devastatoare pentru cei care înfruntă această formă de agresiune repetată. Este vorba anxietate, izolare socială, tulburări alimentare, insomnie, stres sau chiar suicid.
La mijlocul lunii mai, vestea că o adolescentă de 15 ani s-a prăbuşit de la înălţime a zguduit întreaga societate. Deşi poliţia nu a venit cu detalii despre circumstanţele în care s-a produs tragedia, în spaţiul public s-a vehiculat informaţia că adolescenta ar fi fost victima bullyingului.
Motivul a fost din cauza presiunilor copiilor, presiunii în societate. Copiii mai zic că foarte mult o bârfeau, o luau peste picior, o situaţie foarte neplăcută, tragică.
După tragedie şi alţi părinţi au început să vorbească despre acest fenomen care face ca, adesea, copiii care îi sunt victime să sufere în tăcere.
DOINA DANIELEAN, blogger: Noi cu Daniel în clasa a VIII-a am avut o situaţie de bullying şi avem şi acum, în clasa a IX-a. Poate va veni momentul şi voi povesti despre asta, dar, deocamdată, tare sper să se schimbe. E momentul să schimbăm ceva. Şi asta o spunem de fiecare dată când se întâmplă o tragedie. Gândiţi-vă, totul porneşte de la părinţi şi profesori. Pentru că părinţii şi profesorii sunt un exemplu pt copii. Şi atunci când un profesor face bullying în timpul unei lecţii către un copil, de faţă cu ceilalţi 30 de copii în clasă, ce vor face cei 30? corect, o să repete.
Psihologii califică bullyingul drept un act de agresiune fizică, verbală, emoţională care se manifestă în mod intenţionat şi repetat, de regulă departe de ochii unui adult şi caracterizat printr-un dezechilibru de putere.
INA CRASNOJON, psiholog: Bullyingul de obicei este făcut în spaţii ascunse. Holurile şcolii, undeva la o mansardă, după şcoală, ca să fie asigurat că nu există o persoana adultă în preajmă care ar putea să intervină. Întotdeauna el este bine gândit, iar cei care recurg la bullying, dimineaţa, în drum spre şcoală ei deja ştiu, au scenarii pregătite că vor face bullying, iar persoana victimă, care nimereşte în capcanele bullyingului, în fiecare dimineaţă, trăieşte o stare de disconfort, dureri prin burtă, greaţă, ameţeală, refuzul de a merge la şcoală, pentru că el ştie sigur că la şcoală i se va întâmpla ceva destul de grav.
Fenomenul poate începe la vârste fragede, dar capătă amploare în special, la preadolescenţă şi adolescenţă.
INA CRASNOJON, psiholog: Bullyingul începe cu mult mai devreme. Întotdeauna eu le zic părinţilor, atunci când îi spui copilului- du-te, te rog, şi adă-mi un pahar cu apă, stinge lumina la bucătărie, du-te, te rog, şi du gunoiul. Iată de acolo începe, pentru că noi trimitem copiii în supunere, dar lupta pentru putere este destul de vizibilă de la naştere, atunci copilul n-o să stea foarte mult în supunere. Ei neapărat, mulţi dintre ei încep să supracompenseze prin altceva. Din cauza că trăiesc frustrările lor interioare, din cauza că se simt neînţeleşi, nevalorizaţi. Iată, de acolo începe, nu toţi. Întotdeauna vor găsi ieşire din situaţie.
De aceea este important să-i tratăm pe copii cu respect, spun specialiştii, iar adulţii din jurul lor să le vorbească prin exemplul personal. Asta pentru că, adesea, copiii nu fac ce le e spus, ci ceea ce văd.
INA CRASNOJON, psiholog: În spatele bullyingului poate sta şi un comportament agresiv pe care copilul îl copiază. În momentul în care el vinde dintr-un mediu vulnerabil, unde se comunică pe tonalităţi ridicate, unde vede agresiune, copilul copiază comportamentul şi automat începe să-l reproducă cu alţii, pentru că el nu are capacitatea de a înţelege care sunt consecinţele pe termen lung sau ce ar trebui să simtă celălalt, pentru că cei dragi mie, îmi provoacă mie durere, este ok şi este în regulă ca eu să provoc altora.
Un rol cheie în anticiparea şi rezolvarea acestor cazuri îl au martorii acestor agresiuni.
INA CRASNOJON, psiholog: Cel mai important rol, în cazul în care noi ne dorim să prevenim comportamentul de bullying aparţine martorilor, pentru că ei sunt cei care ar putea să bată alarma, dar din cauza că nu sunt suficient de pregătiţi sau, chiar dacă se fac multe seminare în şcoli, ar trebui să se facă mai multe jocuri de rol, unde fiecare să înveţe să se încalţe în papucii celuilalt, ca să conştientizeze ce simte o persoană atunci când este supusă bullyingului. Din ce observăm din realitatea noastră, martorii filmează, caută vizualizări, caută like-uri, fac postări diferite, dar ei ar trebui să spună stop bullyingului, pentru că martorii sunt mai mulţi decât echipa agresorului. Agresorii vor avea în spate, 2-3 persoane, maxim care îi oferă suport, pentru că el niciodată n-o să pornească la război de unul singur, pentru că îi este frică.
Însă, nu de puţine ori, atunci când se consumă astfel de scene, cei din jur încurajează agresiunea sau chiar o filmează.
INA CRASNOJON, psiholog: Foarte mulţi copii martori încurajează comportamentul, pentru că asta le oferă adrenalină, să fim atenţi că, în prezent, copiii fac jocuri on line, ei îşi încarcă corpul cu foarte multă adrenalină, joacă jocuri on line- împuşcă, lovesc, acolo ei învaţă că inamicul trebuie nimicit de tot. Din cauza asta, ei toţi când observă o bătaie, încep să trăiască acea adrenalină în corpul lor şi, din păcate, le este foarte complicat să se oprească.
Deşi, în ultimii ani, în Republica Moldova s-a făcut mai mulţi paşi pentru recunoaşterea şi combaterea bullyingului prin măsuri legislative, metodologice şi practice, fenomenul rămâne destul de prezent mai ales în şcoli, acolo unde copiii îşi petrec majoritatea timpului.
ELENA CĂRUŢĂ, psiholog, Liceul "Mihai Viteazu", Chişinău: Este important ca să fie monitorizată situaţia, se intervine nu o dată, dar se intervine măcar o dată pe săptămână, timp de o lună. După care se monitorizează cazul jumătate de an, ca să fim siguri că s-a încheiat cu bine. Evident că aici intervine şi dirigintele, şi părinţii. Dacă este un caz mai grav, se repetă în fiecaren zi, evident că este un caz mai sever şi trebuie monitorizat aşa, cu stricteţe. Dacă se repetă de 2-3 ori pe lună este un caz mai uşor.
Psihologii şcolari au un rol esenţial în gestionarea acestor cazuri, dar munca lor e cu atât mai grea cu cât sunt, în general, supraaglomeraţi.
ELENA CĂRUŢĂ, psiholog, Liceul "Mihai Viteazu", Chişinău: Am avut cazuri, nu pot să neg, dar nu atât de multe. Mai mult se manifestă la clasele 5-6, deja clasele mai mari ştiu să-şi controleze comportamentul, altfel conştientizează situaţia, iar la clasa a 5-a, a 6-a, ei încă nu percep lucrurile, deaceea este foarte important să le dezvoltăm empatia. Ce este important şi conform metodologiei, atât ţinta de bullying cât şi iniţiatorul de bullying, sunt abordaţi cu atenţie, pentru că nu putem să criticăm, să ponegrim copilul iniţiator, pentru că până la urmă este copil. Trebuie să-l ajutăm să înţeleagă ce nu este bine şi ce este bine. Consilierile individuale foarte bine ajută.
Au fost lansate ghiduri, instruiri ale profesorilor şi chiar un serial socio-educativ pentru copii și adolescenți - "Generația ALPHA". UNICEF, care a finanţat proiectul, spune că este o producție autohtonă, prima de acest gen, care apare într-un context în care violența, bullyingul și discriminarea rămân fenomene alarmante în viața copiilor și adolescenților din Republica Moldova
LILIA ŢURCANU, jurnalist TVR MOLDOVA: Acum câteva luni, Ministerul Educaţiei a publicat raportul privind cazurile suspecte de abuz, bullying, neglijare, exploatare și trafic asupra copiilor din instituțiile de învățământ general și profesional tehnic. Acesta arată o ușoară scădere în ultimii ani. Astfel, în anul şcolar 2022–2023 au fost raportate 8.096 de cazuri, dar în anii 2023–2024 și 2024–2025 au scăzut la 8.010, respectiv 7.582 de cazuri. Cel mai des e vorba de violență fizică, neglijare, violență psihologică și bullying.
CAZURI SUSPECTE DE VIOLENŢĂ SESIZATE DE ANGAJAŢII DIN EDUCAŢIE
2022-2023 - 8.096 CAZURI
2023-2024 - 8.010 CAZURI
2024-2025 - 7.582 CAZURI
DAN PERCIUN, ministrul Educaţiei: Am făcut o cercetare în acest an, am făcut un barometru şcolar, în jur de 26% dintre elevi sunt supuşi bullyingului într-o formă gravă. Situaţia se gestionează în primul rând în instituţie, de către cadrele didactice care sunt adulţii responsabili să intervină, în primul rând, de fiecare dată când atestă un asemenea fenomen, directorul-adjunct, directorul. Avem o instituţie specializată, Centrul Republican de Asistenţă Psiho-pedagogică, la care pot apela dacă au nevoie de suport adiţional, mai ales psihologic şi, în general, metodologic, pentru a gestiona asemenea situaţii. Şi evident, în ultimă instanţă recepţionăm şi noi la Ministerul Educaţiei, unele plângeri şi acolo unde, pe lanţ, lucrurile nu s-au întâmplat suficient de bine, intervenim în şcoală.
Victoria Griza este o basarabeancă stabilită de mai mulţi ani în Canada, unde e educatoare şi profesoară de vioară. Ea spune că, acolo, încă de la cele mai fragede vârste copiii sunt învăţaţi să pună limite, dar şi să respecte limitele celorlalţi.
VICTORIA GRIZA, educatoare, profesoară de vioară, Canada: Copiii care vin la grădiniţă la vârsta de 1 an, sunt patru copii la o educatoare. Aceasta are suficient timp să-i înveţe cuvântul nu, să-i înveţe să respecte limitele celuilalt, chiar dacă faci crize, nu înseamnă că vei obţine, că vei fi dominant, pentru că toţi avem dreptul şi locul nostru în societate. Apoi aceşti copii, când ajung la vârsta de 2-3 ani, şi când le spui, nu, nu poţi să-l împingi pe copilul celălalt, eu ca adult, nu accept asta, asta e regula de comportament la noi în grupă. El înţelege acel nu şi când ajunge la vârsta de 5-6 ani, deja acel copil ştie foarte bine care sunt limitele spaţiului său, care sunt graniţele copilului de alături, ştie ce sunt emoţiile, ştie conceptul de a răni.
Iar asta pune o bază mult mai solidă pentru mai departe.
VICTORIA GRIZA, educatoare, profesoară de vioară, Canada: Un copil de 5-6 ani este capabil să recunoască că cineva face presiuni pe el, el ştie că asta nu trebuie să accepte. Ştie să spună stop, el încearcă să-şi rezolve problema, pentru că noi asta îi învăţăm. Noi, ca adulţi suntem mai mult supraveghetori.
Profesoara mai povesteşte că se lucrează mult în terapie atât cu victimele cât şi cu cei care le agresează, şi, de multe ori, se aplică gradual şi alte măsuri mai drastice, uneori chiar şi exmatricularea pe perioade mai scurte sau mai lungi.
VICTORIA GRIZA, educatoare, profesoară de vioară, Canada: Poate să nu meargă la pauza de prânz, de 30 de minute, ei adoră această pauză. Şi unde să meargă, la directoarea în cabinet, poate să mănânce cu directoarea, dar i se explică şi agresorului de ce stă acolo şi nu este ceva personal. Explicaţia se detaşează de personalitatea copilului şi de la emoţiile personale ale adultului care explică acelui copil şi se pune problema exact pe comportament, deoarece tu i-ai spus cuvinte inacceptabile, pe care noi nu acceptăm în şcoală cuvinte de aşa gen, atunci, drept consecinţă, te-am anunţat că o să fie asta şi acum o punem în practică.
Dan Perciun, ministrul Educaţiei, afirmă că, în Republica Moldova, până nu demult, în cazurile grave, Codul Educaţiei nu permitea exmatricularea elevilor cu un comportament agresiv repetat. Acum ar fi posibil, însă asta ar fi o ultimă soluţie. Una extremă chiar, spune oficialul.
DAN PERCIUN, ministrul Educaţiei: Exmatricularea a devenit posibilă odată ce am modificat Codul Educaţiei, în 2023, şi am introdus sancţiuni pentru elevi, una dintre care este şi exmatricularea. Este o acţiune posibilă, dar exclusiv la liceu şi doar în cazul în care toate celelalte instrumente nu au funcţionat. De la consiliera psihologică până la discuţia cu părinţii, este o soluţie extremă, care trebuie aplicată cu mare grijă şi foarte rar.
În România, un rol esenţial în combaterea fenomenului o au şi organizaţiile neguvernamentale cum e, de exemplu, Salvaţi Copiii.
GABRIELA ALEXANDRESCU, preşedinte, Salvaţi Copiii, România: Am început un program mai mare, la nivelul grădiniţelor, am adus un program care se desfăşoară în ţările nordice, l-am adus din Danemarca şi care imprimă noi valori în relaţia copiilor de vârstă mică. Ne-am gândir că la vârstă mică, comportamentele sunt mai bine ajustate şi copiii reacţionează altfel, dar şi părintele e mult mai cooperant de a lucra cu grădiniţa. Lucrăm pentru a le imprima copiilor valori ca respect, prietenie, empatie şi suport. Avem metodologie de lucru pentru grădiniţe, am lucrat până acum în aproape 600 de unităţi preşcoalare, rezultatele sunt remarcabile.
Iar măsurile de prevenire nu se opresc aici.
GABRIELA ALEXANDRESCU, preşedinte, Salvaţi Copiii, România: Avem o metodologie care a fost aprobată de ministrul educaţiei, am creat grupuri antibullying în şcolicare sunt formate atât din personalul din şcoli, consilier şcolar, copii şi părinţi. Grupuri formate din 10 persoane, care au această responsabilitate de a promova atitudini, valori, comportamente, care să excludă bullyingul cu tot felul de activităţi care să prevină. Plus, dacă sunt situaţii să fie preluate ori de copii care să lucreze cu alţi copii, ori de părinţi, ori de personalul şcolii.
Copiii cu o încredere în sine construită cât mai devreme au o probabilitate mai mică să ajungă victime ale bullyingului, subliniază specialiştii.
INA CRASNOJON, psiholog: Copiii care au încredere în sine, ei n-o să cadă în capcanele bullyingului, pentru că agresorul nu o să-şi aleagă o victimă încrezută în sine. De asta, eu încurajez ca toţi părinţii să înceapă să-şi valorizeze copiii acasă, pentru că părinţii care au o relaţie frumoasă cu părinţii lor, care sunt aprobaţi indiferent de reuşita şcolară, indiferent de cât mănânc sau nu mănânc, indiferent de dezordinea din camera mea.
Cu anumit ghidaj, aceşti copii ar putea chiar să gestioneze singuri astfel de cazuri, fără implicarea unui adult.
INA CRASNOJON, psiholog: Copiii ar trebui să fie învăţaţi mai multe strategii. De exemplu, dacă am un copil şi îmi zice că cineva îi spune că e grasă, atunci eu îi zic- dar du ce crezi despre tine? Atunci copilul zice, nu, eu cred că sunt bine, eu mă simt confortabil, contează mai mult părerea celorlalţi sau contează părerea ta? Contează părerea mea. Şi atunci lucrăm împreună şi zicem- ok, mi-ai zis că sunt gras, dar ai putea să-mi mai spui ceva despre mine? Măcar vreo 5 lucruri. Celălalt automat se blochează. Sunt mai multe strategii pe care îi învăţam pe copii ca să ia lucrurile mult mai uşor.
UNICEF spune că folosirea pe scară largă a tehnologiilor a făcut ca în ultimii ani să apară şi cyberbullyingul, adică agresiunea prin intermediul tehnologiilor digitale. Se poate întâmpla pe rețelele sociale, pe platformele de schimb de mesaje sau platformele de jocuri. E vorba despre un comportament repetat cu scopul de a-i speria, înfuria sau umili pe cei vizați. Agresiunea de tip bullying față-în-față și cea în mediul online se pot petrece concomitent. Dar cyberbullying lasă amprente digitale, înregistrări care se pot dovedi utile și care pot oferi dovezile necesare pentru a putea pune capăt agresiunii.
