La 85 de ani de la ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, un moment care a lăsat răni adânci în istorie, a distrus destine şi familii, la Palatul Republicii din Chișinău a avut loc primul Congres Național al Memoriei. La eveniment au participat supraviețuitori ai represiunilor comuniste, cercetători şi oficiali, care şi-au propus să promoveze adevărul istoric și să întărescă cultura memoriei pentru un viitor bazat pe respect și dreptate.
Foamete, frig și muncă forțată. Sunt amintirile celor care au supraviețuit deportărilor și represiunilor politice. Mărturiile lor reprezintă un patrimoniu pentru generaţiile viitoare.
IOSIF HERŢA, fost deportat: Deportări pe 6 iulie 1949. Eu ţin minte Siberia. De la 4 ani și jumătate, am fost nevoit să lucrez din greu, greu. La vârsta ceea, pentru mine era greu, în colhoz. Îi ajutam la părinţi în colhoz, de aici şi problema cu coloana vertebrală, dureri permanente la spate.
TAISIA SIMIONOVA, fostă deportată: Un an de zile aveam, când ne-au ridicat. Şapte copii, ne-au scos noaptea din casă, cum dormeam la trei de noapte, au venit şi ne-au scos. Am trăit 35 de ani acolo şi pe urmă m-am întors în Moldova.
Congresul Național al Memoriei a fost organizat de Ministerul Culturii, Ministerul Educației, Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici și Institutul de Istorie al Universității de Stat din Moldova. Pe viitor, se doreşte să devină o platformă de dialog durabil între victimele regimului comunist, instituțiile statului, organizațiile civice și academice implicate în păstrarea memoriei istorice.
ALEXANDRU POSTICA, preşedinte, Asociaţia Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Republica Moldova: Se află într-o zi, în mijlocul celor două, alte zile de comemorare 13 iunie 1941 şi respectiv 6 iulie 1949. Prin urmare, noi vrem să subliniem necesitatea cunoaşterii atrocităţilor care au fost comise de regimul comunist.
IGOR ŞAROV, rector, USM: Libertatea Ucrainei este libertatea noastră. Şi dacă nu o să ne dăm seama de urgia care vine din partea Rusiei, o să fie târziu. Acestea nu sunt cuvinte. Acţiunile trebuie să fie a tuturor actorilor.
Participanţii au discutat și despre Planul de Acțiuni 2025-2028 pentru promovarea memoriei victimelor regimului totalitar comunist în Republica Moldova.
IGOR GROSU, preşedintele Parlamentului: În toate localităţile trebuie să facem tot posibilul să fie un muzeu, să fie o placă de comemorare, să continuăm să desecretizăm arhivele. Nu demult Ministerul de interne a transmis 20 de mii de dosare către Arhiva Naţională, este acum şi domnul director, sperăm cât mai curând să fie digitalizate.
SERGIU PRODAN, ministrul Culturii: Avem datoria de a auzi şi a trece prin noi memoria celor care au suferit şi a aduce această memorie în spaţiul public, în manuale, în muzee, în teatre, în filme, în conștiința generaţiilor care vin. Ministerul Culturii îşi asumă această responsabiltate. Vom susţine iniţiativele de cercetare de educaţie, de creaţie.
DAN PERCIUN, ministrul Educației și Cercetării: Pentru prima dată vom avea un curriculum nou care integrează tematica represiunilor comuniste în orele de istorie, în volume mai mari. Manuale, ghiduri pentru profesori, inclusiv în şcolile alolingve, stagiu de formare pentru cadrele didactice şi vizite la locuri ale memoriei.
Potrivit Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici, în prezent sunt în viaţă peste 6300 de victime ale represiunilor politice. Numărul ar putea fi mai mare, deoarece multe persoane nu și-au ridicat actele din arhive pentru a-și confirma statutul de victime.
REPORTER: GABRIELA SULEAC
