Drama Basarabiei a început la 1812, când a fost anexată de Rusia, în urma războiului ruso-turc. La sfârşitul secolului al 19-lea, situaţia românilor dintre Prut şi Nistru devenise tot mai critică, iar mişcarea naţională basarabeană fusese aproape anihilată de autocraţia ţaristă. Şi totuşi, în primăvara lui 1918, pe când Basarabia era o simplă provincie de periferie a imperiului rus şi localnicii erau marginalizaţi, basarabenii au reuşit imposibilul.

NATALIA CHICU jurnalist TVR MOLDOVA: "Sfatul Ţării, organul Legsilativ suprem al Basarabiei, îşi începe activitatea la 21 noiembrie 1917. Acesta era condus de Ion Inculeţ. În mai puţin de 2 săptămâni, la 2 decembrie, Sfatul Ţării a proclamat Republica Democrată Moldovenească. Tot atunci a fost creat şi Guvernul".

Pe teritoriul Basarbiei erau, însă, peste un milion de soldaţi ruşi, după demobilizarea armatei ruse de pe frontul român. Aceste trupe voiau să împiedice formarea statului basarabean. Pentru a pune capăt anarhiei creată de ruşi pe teritoriul Basarabiei, Sfatul Ţării a decis să trimită o delegaţie la Iaşi pentru a cere sprijinul Guvernului român. Astfel,  pe 13 ianuarie 1918, trupele române au trecut Prutul.

ION NEGREI istoric, vicepreședinte al Asociației Istoricilor din Moldova: "Venise o armată disciplinată, cu obiective clare, care a curăţat, a împins armata rusă peste Nistru şi în Basarabia rămâne armata română. Armata română a declarat că nu se implică în procesle politicile. Sfatul ţării şi Guvernul îşi continua activitatea".

NATALIA CHICU jurnalist TVR MOLDOVA: "În condiţiile în care autonomia Basarabiei era în pericol, în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării, întrunit la Chişinău, proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti şi separarea ei de Republica Federativă Rusă".

ION NEGREI istoric, vicepreședinte al Asociației Istoricilor din Moldova: „Într-o scurtă perioadă de timp, circa un an din februarie 1917- martie 1918, Basarabia parcurge un traseu fulminant: de la o provincie rusească, trecând prin formula aceasta de dezvoltare autonomă, republică democrată . Republică moldovenească independentă, şi în cele din urmă vine şedinţa Sfatului Ţării din 27 martie când Basarabia se proclamă unită cu România".”

Clădirea Sfatului Ţării de la Chişinău împlineşte, anul acesta, 125 de ani. Pe cât de importantă este valoarea istorică a edificiului, pe atât de deplorabilă este starea în care se află. Are pereţi crăpați și jerpeliţi iar  tavanul stă să cadă. Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, instituţie care administrează clădirea, are nevoie de zeci de milioane de euro pentru reabilitare.

Autorităţile recunosc problema dar invocă tot lipsa banilor și mizează pe susţinerea partenerilor. Clădirea fostului Sfat al Ţării de la Chişinău, este pomenită solemn și vizitată, în fiecare an, în 27 martie, când se celebrează Unirea cu România din 1918. După această zi, parcă ar fi dată uitării.

LUDMILA LAZAREV coordonator proiect reabilitare Sala Unirii, şef departament AMTAP: „Problemele sunt grave la nivelul întregului edificiu. Cineva ne întreba cum puteţi să vă axaţi doar pe sală când întreg edificiu necesită renovare.”

Ultima reparaţie capitală a clădirii s-a făcut la mijlocul secolului trecut. De atunci au trecut 73 de ani.

LUDMILA LAZAREV coordonatoarea proiectului de reabilitare a Sălii Unirii: „Clădirea este de la începutul secolului XX, 1902, 1905, când a fost dată în funcţiune, construită de arhitectul Ţiganco. A avut de suferit în timpul războiului şi la începutul anilor 50 a fost reconstruită."

Ultimele estimări efectuate de specialişti arată că, pentru renovarea întregii clădiri, ar fi nevoie de aproape 11 milioane de euro. Pe faţadă stă atârnată o inscripţie, potrivit căreia "Monumentul este ocrotit de Stat". Pare doar o lozincă atâta timp cât  vestigiul riscă să se prăbuşească.

SERGIU PRODAN ministrul Culturii al Republicii Moldova: „Nu doar această sală şi nu doar această clădire are nevoie de reparaţii. La acest subiect noi depunem eforturi. E nevoie de o sumă foarte mare care ar fi o presiune pe buget pe care nu ne-i putem permite. Dar avem parteneri externi, România, care este gata să ne ajute."

Până când autorităţile caută soluţii, astăzi, chiar de ziua Marii Uniri, primarul oraşului Buzău din România a anunţat că sala unde a avut loc marele eveniment istoric va fi complet restaurată.

CONSTANTIN TOMA primarul oraşului Buzău, România: „Ne-am luat angajamentul ca Primăria Buzău să aloce toată suma necesară acestei investiţii astfel la anul, când vom veni aici să găsim această sală aşa cum ar merita să fie."

De-a lungul anilor, România a ajutat necondiţionat Republica Moldova să se dezvolte şi să depăşească toate crizele cu care s-a confruntat. Şi-a deschis larg graniţele şi oferă oportunităţi de dezvoltare miilor de basarabeni care sunt în căutarea unei vieţi mai bune.

Mulţi dintre aceştia merg la studii peste Prut, iar după absolvire, ajutaţi de statul român, reuşesc să-şi pună pe roate afaceri prospere. La Iaşi, de exemplu, sunt zeci de antreprenori basarabeni recunoscuţi pentru serviciile şi produsele de calitate.  

Adrian Vlas a absolvit Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. La nici 200 de km de Chişinău a reuşit să-şi facă un rost. În prezent, administrează o afacere.

ADRIAN VLAS, antreprenor: „Cât eram la Iaşi, mereu mă trăgea la afacere cu service-ul auto. A pornit, sau s-a copt ideea cumva în timp a luat foc printr-o finanţare. Am aplicat, îmrpeună cu fratele meu.”

Adrian şi-a văzut visul împlinit acum trei ani, când a reuşit să acceseze un grant de 30 de mii de euro oferit de statul român. Şi-a deschis un service auto la marginea Iaşului. Are opt angajaţi, cinci dintre care sunt din Republica Moldova.

ADRIAN VLAS, antreprenor: „Noi tot timpul punem accent pe partea asta, satisfacţia clientului, să fie mereu mulţumit de serviciile noastre. Le facem la un nivel cât mai înalt. Avem feed-back-uri bune, review-uri bune.”

NICOLAE BOICO, reporter TVR MOLDOVA: „În doar trei ani de la fondare atelierul auto a devenit foarte popular printre ieşeni.  Peste 200 de automobile sunt aduse aici la reparaţie cu diferite probleme de ordin tehnic.”

Iar Victoria Terenti şi-a deschis la Iaşi o şcoală de make-up. În ziua filmării, era în verva pregătirilor pentru o prezentare de modă.

„Şi pe aici, pe zona asta poţi să dai. Poţi să apeşi chiar mai tare, ca să scoţi în evidenţă oasele acestea şi să fie luciul acesta. Superb, foarte frumos, şi să mai adăugăm aici un pic.”

RALUCA SEGHEDIN, absolventa şcolii de make-up.: „Cred că este cea mai cunoscută şi cred că, din punctul meu de vedere, ea reprezintă imaginea Iaşiului pe partea de beauty.”

Victoria a făcut liceul, apoi Universitatea de Arte din Iaşi. E mândră că afacerea îi merge strună.

VICTORIA TERENTI, antreprenoare: „16 ani lucrez ca make-up artist. Şi de 11 ani am şcoala. Am format foarte mulţi, peste 3 mii de cursanţi, care lucrează în toate saloanele din Iaşi. Make-up artişti, cu care chiar mă mândresc.”

Alţi conaţionali şi-au deschis firme în domeniul medical, industrial sau în alimentaţia publică.

MIHAI CHIRICA, primarul municipiului Iaşi: „Sunt peste 71 de oameni de afaceri, cu oameni înregistraţi care au cetăţenia şi în Republica Moldova. Cu tot felul de domenii. Republica Moldova a venit cu o imagine bună mai ales în ceea ce priveşte unele produse tradiţionale. Vinuri, dulciuri, patiserie, cosmetice şi industria textilă care a reuşit să pătrundă foarte uşor la noi şi sigur se dezvoltă de la an la an.”

În municipiul Iaşi locuiesc peste 15 de mii de basarabeni, iar majoritatea au şi cetăţenie română. Vechea capitală a Moldovei, oraşul Iaşi, este de mai mulţi ani o atracţie populară în rândul basarabenilor. 

La doar două ore distanţă de Chişinău, zeci de cetăţeni ai Republicii Moldova aleg Iaşul nu doar pentru scurte escapade turistice, ci şi pentru shopping, fiind atraşi de diversitatea mărfurilor şi de preţurile mai mici chiar și cu 30 la sută.

„În fiecare weekend, mulţi basarabeni vin cu trenul, autobuzul, microbuzul sau cu maşinile personale la shopping, la Iaşi. Cele mai populare sunt mall-urile. Dovadă sunt parcările pline de automobile înmatriculate în Republica Moldova.”

„Jumătate dintre moldovenii vin aici în weekend şi fac cumpărături. 

- De unde sunteţi?

- Noi suntem de la Leova.”

”Noi nu avem un mall în Bălţi şi asortimentul de produse e mai mic. O dată în câteva luni, în dependenţă de, ne odihnim aici şi venim des.”

”Înainte de a cutreiera magazinele pentru cumpărături, majoritatea trec şi prin zona de restaurante pentru a gusta deliciile tradiţionale.”

”Totdeauna când venim, le spun la copii. Mai întâi mâncăm, apoi mergem mai departe. Noi suntem acasă, venim aici acasă, ne ducem peste Prut, nici nu mai socotim Republica Moldova sau România.”

„Preţurile sunt diferite de ale noastre, de acasă. Şi avem şi opţiuni mai multe.”

„Basarabenii spun că, la Iaşi, găsesc haine chiar şi  30 la sută mai ieftine decât în Republica Moldova.”

„Venim la Iaşi în primul rând pentru copil. Asta, în primul rând se face diferenţa. La calitate şi la produs.”

„Am auzit că sunt ceva reduceri, şi de asta am şi venit. Plus mai facem o plimbare, mai vizităm câte ceva interesant. Vedem şi palatul frumos. Petrecem timpul frumos cu familia.”

„Preţurile sunt mult mai mici ceea ce ţine de haine şi unele dintre produsele alimentare. 00.17 MUSCA 00.50 Pot să dau un exemplu, un aparat de cafea, poate fi diferenţa de 1000 de lei moldoveneşti.”

Potrvit datelor autorităţile vamale din Republica Moldova, în fiecare weekend, numărul de traversări a frontierei cu România creşte în medie cu 20 la sută. Cele mai solicitate puncte de trecere sunt Sculeni şi Leuşeni-Albiţa.

Datele Agenției Servicii Publice arată că, în ultimii 5 ani ani, au fost înregistrate peste 4 mii 600 de căsătorii între cetăţeni ai Republicii Moldova și României. Dragostea dar şi afinităţile de cultură şi limbă par să fie fundamentul căsniciei lor.

Mihai Burciu a venit în Republica Moldova prin anul 2000, ca turist, iar 7 ani mai târziu a decis să locuiască și să studieze pe plaiuri basarabene. S-a angajat și a decis apoi să-și întemeieze o familie.

CAROLINA JIZDAN, soţie: „Cum ne-am întâlnit? ca de obicei cum se intilnesc tinerii acum, prin reţelele de socializare am făcut cunoştinţă şi pas cu pas s-a întemeiat emoţiile, relaţia.”

Şi-au unit destinele în urmă cu câţiva ani, iar de atunci împart totul, chiar şi locul de muncă. Mihai Burciu şi Carolina Jizdan promovează padelul în Republica Moldova, un sport foarte aeemănator tenisului de camp. Tot ei au pus umărul la fondarea Federaţiei Naţionale de Padel. Fac o echipă bună și transmit valorile românești și celor trei copii ai lor.

MIHAI BURCIU, soţ: „Întâi este dragostea, respectul faţă de acea persoană. Dar cu siguranţă este foarte important ca tradiţia, cultura, limba, neamul să se regăsească în aceleaşi persoane. Noi, românii şi de pe o parte şi de pe alta a Prutului, cu siguranţă că este uşor şi frumos atunci când întemeiem o familie.”

Carolina vizitează mai des România și mărturisește că se simte ca acasă. România este pentru ea o destinație cu încărcătură emoțională și istorică.

MIHAI BURCIU, soţ: „27 martie este o dată importantă pentru România Mare. Ca Basarabia să fie unită cu România şi cetăţenii de pe ambele maluri ale Prutului să asigure acest lucru”.

CAROLINA JIZDAN, soţie: „Eu zic că dacă o să fie mai multe cupluri România-Basarabia o să facem degrabă unirea!”

Nici muzicii nu ţine cont de graniţele terestre. De-a lungul anilor, artiştii basarabeni au demonstrat că, în baza comuniunii de cultură, limbă şi neam, pot uni prin artă cele două maluri de Prut. ÎndrĂgiţi în tot spaţiul românesc, interpreţii mărturisesc că nu există un tribut mai frumos decât cel de a cânta la unison în spiritul valorilor tradiţionale.

CRISTOFOR AMBIANTA: „Unirea prin muzică este de fapt misiunea artiştilor basarabeni. De-a lungul anilor, au stârnit admiraţia publicului în tot spațiul românesc datorită pieselor cu o bogată încărcătură patriotică. Unirea românilor se produce dincolo de graniţele terestre. Actul istoric se înfăptuieşte, în lumea artiştilor, în dimensiunea spirituală.”

CRISTOFOR ALDEA-TEODOROVICI interpret: „Chiar dacă e o durere mare concomitent să cânt piesele părinţilor care nu  mai sunt, fiind pe scenă ma alimentez cu acest mesaj. Misiunea părinţilor mei a fost poate nu neaparat de a uni terestru, să nu fim cu hotare şi să fim din nou România Mare, ci au reunit inimile oamenilor.”

Patrimoniul muzical lăsat moşternire de părinţi rămâne actual şi necesar iar lucrurile revin în firescul lor.

CRISTOFOR ALDEA-TEODOROVICI interpret: „În acest an îndepărtat 2023 am ajuns să fie recunoscută limba română ca limbă oficială. Şi pare o chestie parcă "banală" dar înseamnă atât de mult. E un moment de bucurie pentru mine şi pentru multă lume.”

Unul dintre cei mai îndrăgiţi artiști de muzică populară din spaţiul românesc, maestrul Nicolae Botgros, e conștient că actul unirii stă, de fapt, pe umerii cetăţenilor, a celor ce simt cu adevarăt româneşte şi nu doar pe cei de pe scena politică.

NICOLAE BOTGROS dirijor, orchestra "Lăutarii": „Când am devenit dirijor al orchestrei "Lăutarii", nu îmi imaginam altfel decât să cânt româneşte.”

„Ne-am unit odată, că prin cântec, prin suflet, prin spiritul nostru pe care îl avem suntem demult uniţi, chiar şi în anul 1988 atunci când am adus-o pentru prima dată pe Sofia Vicoveanca, s-a simţit deja atunci Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă.”

De-a lungul anilor, artiștii și-au dus misiunea patriotică în toate ţările, iar visul unei Românii Mari continuă să sensibilizeze mii de inimi româneşti.

Sunt foarte mândru atunci când cânt aceste lucrări fiindcă ştiu ce înseamnă un cântec patriotic se simte până şi la lacrimi.
Suntem foarte uniţi în muzică, în primul rând, în literatură, în poezie, suntem uniţi în artă atât de mult, astfel încât nu o să ne poartă despărţi nimeni.

Lista artiștilor de renume ce au cucerit publicul, unind astfel prin artă cele două maluri de Prut, este extrem lungă. De la Soroceanu, Aldea Teodorovici sau Lazariuc la Carla's Dreams, Irina Rimes sau Fraţii Advahov. Ei vor continua să cultive valorile româneşti în speranţa că adevărul istoric va triumfa.

CRISTOFOR ALDEA-TEODOROVICI interpret: „Până în "89 când fusesem după cortina roşie, aici, în Moldova, dorul era imens, s-a cam uitat de acest dor, nu-l uitaţi pentru că asta e dorinţa tuturor să ne uităm unii de alţii.”