Premiul primit de Anca Vasiliu încununează un parcurs academic de câteva decenii. În anii '90, Anca Vasiliu a plecat la Paris cu o bursă doctorală și s-a stabilt acolo.

De mai bine de 30 de ani, Anca Vasiliu face performanță academică în Franța. Când stabilește bilanțul, spune c-a trăit două vieți, una În România, alta în Hexagon, și două specializări. În anii comunismului, când filozofia însemna mai mult ideologie de partid, a ales istoria artei. A fost muzeografă la Muzeul Satului, apoi cercetătoare la Institutul de Istoria Artei.

A trecut la filozofie după '90, când a obținut doctoratul la Paris. A devenit apoi profesoară la Universitatea Sorbona și cercetătoare.

Premiul Academiei Franceze pentru întreagă opera obținut acum o plasează în compania selecta a unor nume că Paul Ricoeur, Emmanuel Levinas sau Gilles Deleuze.

Anca Vasiliu a publicat mai multe cărţi, dintre care unele premiate, cum e cea despre Sofistul lui Platon sau cea despre imaginile sinelui în antichitatea târzie. În românește i-a fost tradusă una singură, doctoratul în filozofia medievală, despre diafan.

Tot la capitolul implicare românească îi datorăm inițierea unei reviste științifice franco-române de filosofie veche şi coordonarea împreună cu cu Alexander Baumgarten a traducerii Vocabularului european al filosofiilor.

Marele Premiu al Academiei Franceze pentru Filosofie s-a instituit în 1987. Toți laureații de până acum sunt autori francezi. Anca Vasiliu este a treia femeie care primește premiul și este prima cetățeancă franceză născută în afara Franței, care devine laureată.