Unirea Basarabiei cu România a fost iniţial condiţionată. În 27 martie 1918, marele act politic a fost agreat dar au fost stabilite câteva condiţii sociale și politice. În noiembrie, Sfatul Ţării renunţă la acestea şi acceptă unirea fără rezerve. Cine insista pe unirea condiţionată şi cine pleda pentru unirea fără condiţii, aflăm în cel de-al treilea reportaj din campania "Drumul Basarabiei spre casă".
Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a luat decizia de a uni Basarabia cu România dar au fost impuse câteva condiţii. Una dintre acestea era soluționarea problemei agrare, una dintre cele mai grave pe care Rusia țaristă a lăsat-o ani fără rezolvare.
ANATOL PETRENCU istoric: „Atunci când a fost declarat acest act al unirii, una din condiţii şi e scrisă în Declarația de Unire a Sfatului Ţării este rezolvarea problemei agrare. Formarea unui comitet care să studieze problema agrară în Basarabia. Aici s-a lucrat mult până în 1921. Țăranii noștri au beneficiat de loturi de pământ, de la 6 ha şi asta a fost startul în perspectivă. Unii mai harnici, mai întreprinzători şi-au lărgit aceste loturi de pământ, au devenit şi primari, oameni gospodari, un fel de proto-fermieri, am putea să spunem.”
O altă condiţie era că Basarabia să își păstreze autonomia în cadrul României întregite.
ANATOL PETRENCU istoric: „Când s-a prolema unirii, chiar Ion Inculeţ în discuții cu Alexandru Marghiloman a insistat ca Basarabia să aibă această autonomie, se pare că s-a ajuns la un compromis. Alexandru Marghiloman şi Regele Ferdinand a acceptat această teză inclusă acolo în declarația de unire. Dar din start era clar că o republică cum era proclamată Basarabia şi un regat cum era România, nu puteau să conviețuiască mult timp. România era un stat centralizat.”
Vremurile erau tulburi, cu schimbări social-politice majore în noua rusie bolșevică, așa că Basarabia trebuia să revină acasă, iar condiţiile nu-şi mai aveau rostul.
ANATOL PETRENCU istoric: „De aceea, în noiembrie 1918, a mai avut loc o ședință a Sfatului Țării la care a fost votată unirea necondiționată cu România. Tot liderii Sfatului Ţării au fost cei care au pledat pentru asta, Pan Halipa Şi-au dat seama că, de fapt, este o contradicție şi că interesele basarabenilor pot fi apărate, drepturile asigurate de către parlamentul României. Primele alegeri pan-românești care au avut loc basarabenii s-au prezentat foarte bine ceea ce a demonstrat că Unirea a fost rezolvată.”
Liderii politici din anul 1918 au dat dovadă de mult curaj, iar deciziile luate atunci au schimbat cursul istoric al Basarabiei.
ANATOL PETRENCU istoric: „Când vorbim de liderii din 1918 sigur că trebuie să spunem că au fost oameni importanți, curajoși, mulţi dintre ei veterani de război, ei au văzut moarte cu ochii. Atunci acești oameni au luat decizia foarte corectă pentru că în Rusia venise la putere un partid de extremă stânga, Partidul Bolşevic care a renunţat la orice exerciții democratice. Sigur că dacă ar fi fost în componența Rusiei şi nu s-ar fi produs unirea, atunci Basarabia ar fi fost în continuare gubernie sovietică, bolșevică, şi cu toate urmăririle care au avut loc în Rusia, cu foamete.”
