În Piata Horelor din Cahul, duminica de duminica, tradiţia horelor e păstrată cu sfinţenie. Horele de la sud nu doar se joacă, se trăiesc. În hore, de la mic la mare, toţi în sincron, işi plâng dorurile, îşi trăiesc fericirile şi celebrează viaţa. E locul unde vii străin şi pleci frate.
Se fac aproaope patru decenii de când în fiecare duminică, în centrul oraşului Cahul, oamenii se adună la horă. Startul este dat după sărbătorile pascale şi se încheie la sfârşit de noiembrie, de ziua oraşului Cahul. Din timpuri străvechi se ştie că în post nu se joacă, tocmai şi de aceea se face această pauză.
Cea care îi adună prin vocea sa pe locuitorii municipiului, dar şi pe oamenii din localităţile alăturate la horă, este Elena Neagu Gheţiu, care cântă în Piaţa Horelor de peste 30 de ani.
ELENA NEAGU GHEŢIU, solistă, Ansamblul de muzică populară şi dans "Izvoraş" Mi-a plăcut de mic copil să cânt şi continui. Am o intuiţie că vocea mă va ţine mult. Eu când sunt acasă îmi cânt mie, aud o melodie nouă, o învăţ. Pentru că atunci când vii în faţa publicului trebuie să cunoşti versurile, să nu te faci de ruşine. Dacă nu cunoşti versurile, undeva acolo, iată aşa îţi face inima. Trebuie să fii foarte responsabil. Oamenii vin, dansează, la început mai timid, dar mai apoi mai curajos. Îmi face foarte mare plăcere să văd atât de mult tineret, dansează, vin şi copii. Mă bucur că se duce tradiţia mai departe. Noi îmbătrânim ca toată lumea, dar rămâne ceva frumos în urmă.
Solista spune că pe vremuri, la început, oamenii erau mai timizi, acum aceştia sunt mult mai dornici să se prindă în horă.
NICOLAE DANDIŞ, primar, mun. Cahul Spre surprinderea multora, atunci când vin la Cahul, dincolo de cei care se ocupă profesionist, toată lumea care nu are şcoală de dans, mergând la Piaţa Horelor, este o şcoală în aer liber, este o Academie, cum spunem noi, care anul viitor va împlini patru decenii. Un lucru frumos pe care l-am urmărit în ultimii ani, fetele şi băieţii, tinerii, fac cunoştinţă acolo, la Piaţa Horelor, cum era pe timpuri, e spre bine că văd asta. Părinţii stau pe margine şi se uită, băiatul cutare, dansează cu fata cutare. Nu mai zic că ne-am cunoscut pe internet şi la horă. Intră în dans, intră în vorbă.
Hora este una dintre cele mai cunoscute expresii ale tradiției populare românești și sud-est europene, reunind comunitățile la sărbători, evenimente de familie și manifestări culturale.
CONSTANTIN ŞEREMET, artist de balet, maestru-coregraf Noi suntem un popor muncitor, un popor care ştie să muncească, ştie şi să se odihnească. De milenii se joacă hora satului. Aceasta se numeşte diferit, la sud avem Hora Satului, la centru şi nord e jocul. Caracterul acesta de dans de la sudul Moldovei este împregnat cu laptele mumei, cum obişnuiesc să zic, de mici copii. Eu de mic am dansat la horă şi ştiu ce e asta. mă antrenam în faţa oglinzii şi treptat, băieţii care dansau mai bine, îmi făceau loc şi mă luau în horă. Nu primeau copii în joc, îi luau doar pe cei care ştiau să danseze bine. Cândva, fiecare regiune îşi dansa jocurile lor, acum şi nordul şi centrul, joacă horele de la sud, îs mai temperamentale, mai mişcate. Hora se dansează în cerc şi nu se desprinde cercul, asta simbolizează o unitate şi egalitate a comunităţii şi relaţia lor cu cosmosul.
De curând, autorităţile au anunţat că Hora satului ar putea ajunge pe lista elementelor de patrimoniu cultural imaterial propuse pentru recunoaștere UNESCO. Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a analizat acțiunile întreprinse pentru pregătirea dosarului dedicat acestei tradiții și a recomandat elaborarea unei note informative pentru inițierea unei eventuale cooperări cu România și alte state din sud-estul Europei .În cadrul aceleiași ședințe, Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a discutat și organizarea Forumului Patrimoniului Cultural Imaterial, programat pentru 16 octombrie, eveniment dedicat marcării Zilei Internaționale a Patrimoniului Cultural Imaterial, instituită de UNESCO la 17 octombrie.
