Republica Moldova a făcut progrese în reformarea instituţiilor de îngrijire a copiilor orfani, dar şi în privinţa sprijinului ce li se acordă după ce părăsesc acest sistem. Mai sunt, însă, multe de făcut, o spune un studiu global realizat de o fundaţie britanică.
Autorii cercetării şi-au propus să examineze legătura dintre îngrijirea în instituţii rezidenţiale şi calitatea educaţiei copiilor instituţionalizaţi.
AGNESIA EFTODI, expert în educaţia incluzivă: „S-a reorientat sistemul rezidenţial spre comunitate şi familie. În ce măsură a reuşit, poate că mai sunt probleme, mai sunt situaţii, mai sunt obiective, dar pornirea este reuşită”.
Pavel este un tânăr de 21 de ani care a trăit într-o şcoală-internat timp de 12 ani. Apoi s-a mutat într-o casă de timp familial şi a urmat o şcoală obişnuită. Acum este angajat şi spune că şi-a găsit un rost în viaţă, chiar dacă nu i-a fost uşor.
PAVEL GHELEŢCHI, tânăr dezinstituţionalizat: „În instituţiile rezidenţiale, cu părere de rău, educaţia nu este la cel mai bun nivel. Cunosc o mulţime de tineri de clasa a 9-a care se conduc după Curriculum de clasa a 6-a. De aceasta, este foarte important ca aceşti copii să meargă la o şcoală normală”.
Autorii studiului au recomandat autorităţilor din Republica Moldova să continue procesul de închidere a orfelinatelor, oferind alternative de tip familial copiilor, care trebuie să aibă acces la învățământul general. VERA BALAN, director, Liceul Teoretic "Petre Ştefănucă": „Suntem şcoala care am dezvoltat un model de incluziune a copiilor cu dizabilităţi severe şi am demonstrat că este posibil, că o putem face. Noi dezvoltăm servicii de educaţie incluzivă din 2012, când am creat primul centru de resurse”.
Studiul s-a desfăşurat în perioada 2021-2022 în cinci ţări, printre care şi Republica Moldova, şi a fost realizat de Lumos Foundation din Marea Britanie.
