Potrivit medicului pediatru-pneumolog Liliana Vișnevschi, wheezing-ul se manifestă printr-un sunet specific, asemănător unui „șuierat”, care apare în timpul expirului și indică o îngustare a bronhiilor. Cea mai frecventă cauză o reprezintă infecțiile virale, însă un rol important îl are și expunerea la factori de risc, precum fumatul pasiv.

Statisticile arată că aproximativ jumătate dintre copii se confruntă cu astfel de episoade până la vârsta de 6 ani. Mai mult, fiecare al treilea copil sub un an are cel puțin un episod de wheezing, ceea ce confirmă frecvența ridicată a acestei probleme în rândul celor mici.În majoritatea cazurilor, simptomele dispar odată cu creșterea copilului. Totuși, în familiile unde există alergii, rinită alergică sau astm bronșic, riscul ca wheezing-ul să evolueze către afecțiuni cronice este mai mare, mai ales dacă persistă factorii declanșatori, cum ar fi expunerea la fum de țigară.

Chiar dacă nu pare grav, medicii recomandă consult de specialitate atunci când respirația șuierătoare este evidentă sau este însoțită de alte simptome: oboseală, agitație, somn perturbat, scăderea poftei de mâncare sau dificultăți de respirație. În astfel de cazuri, evaluarea medicală este esențială.

Tratamentul diferă în funcție de cauză și poate include medicamente bronhodilatatoare pentru a deschide căile respiratorii, dar și tratamentul infecției care a declanșat episodul.Pentru prevenție, specialiștii recomandă evitarea colectivităților în cazul copiilor mici, în special înainte de vârsta de doi ani și jumătate, când sistemul imunitar este mai vulnerabil. De asemenea, părinții sunt sfătuiți să limiteze expunerea copiilor la spații aglomerate și la factori iritanți.

Medicii subliniază că prevenția și intervenția timpurie pot face diferența, iar orice simptom respirator persistent nu trebuie ignorat.