Aşa e tradiţia! Prosoape, pături, veselă, perne şi chiar covoare, toate sunt păstrate cu grijă, de obicei, în aşa-numita casă mare. Unii oameni se duc şi mai departe - îşi rezervă locuri de veci şi chiar îşi instalează monumente cu numele şi anul naşterii gravate. Sociologii spun că moartea şi pregătirea pentru acest moment sunt fireşti şi inevitabile, însă excesele şi extremele, puse pe seama obiceiurilor, scot în evidenţă calitatea vieţii, dar şi cultura noastră.

Maria Isac, din satul Vărăncău, raionul Soroca, are 75 de ani, iar de aproape jumătate de viaţă se pregăteşte de... moarte. De la vârsta de 50 de ani, cumăpă pomeni şi deja are scenariul pentru propria înmormântare.

MARIA ISAC, locuitoare a satului Vărăncău: „Lucram puţin şi strângeam, din pensie tot. Le-am luat pe toate încă tare demult. Altceva n-am făcut, doar să-mi iau de moarte. Am nepoţi, strănepoţi. Le scot din sofcă, iar după le pun să le usuc. Iată aşa. Iată acestea sunt pentru punţi. Fetele mele mă rând. Eu am luat ce am putut şi după bani.”

Femeia spune că a cumpărat aproape tot pentru ziua când va pleca dincolo, ca să nu-şi pună fiicele la cheltuială. Nu a uitat nici de soţul său. Acum urmează doar să facă şi o listă - cui şi ce pomene îi vor reveni atunci când ea nu va mai fi.

MARIA ISAC, locuitoare a satului Vărăncău: „Iată aici am pături. Şi aici tot, pături de pus pe pat. Acestea sunt pentru cei care mă vor duce pe mine, le vom pune pe umăr, adică vor pune. Servete şi pături de acestea.”

Întâlnim o altă locuitoare din Vărăncău, Ecaterina Pârlii. Are 72 de ani şi a început să-şi cumpere pomenele pentru moarte după ce şi-a căsătorit fiica. Acum, spune că e cu sufletul împăcat.

ECATERINA PÎRLII, locuitoare a satului Vărăncău: „Am început să ne gătim. Şi haine de moarte şi toate celea. De toate câte puţin, tot ce trebuie pentru un mort. Iar noi suntem doi bătrâni, am strâns pentru unu şi pentru altul.”

Nadejda Boţoc, consăteanca celor două femei, ştie toate rânduielile de înmormântare. A decis deja cui îi vor fi împărţite pomenile atunci când nu va mai fi. A ales câteva persoane de încredere care se vor ocupa de acest lucru.

NADEJDA BOŢOC, locuitoare a satului Vărăncău: „Mi-a murit surorile pe rând, mama, soţul a murit de tânăr. Greu, am târâit de pe câmp pomuşoare, nuci, mi-am strâns şi am luat de moarte puţin. Am nepoţi mulţi, doi strănepoţi. Perne, ogheal, plapume mari de 700. Astea mai mici sunt de 500. Am pentru nepoţi şi strănepoţi.”

Tot la Vărăncău, unii localnici şi-au rezervat locurile de veci în comitirul din sat.

ANGELINA UNGUREANU, jurnalist TVR MOLDOVA: „ În satul Vărăncău este o tradiție ca vârstnicii să-și rezerve locul unde să fie înmormântaţi în cimitir. Iar mulţi dintre ei îşi construiesc chiar și monumente pe locurile de veci, să se asigure că nu le va lua nimeni. Alții, însă, cu mai puţină dare de mână, doar împrejmuiesc locul cu o frânghie.”

Unii oameni au mers şi mai departe. Lângă locurile de veci rezervate, şi-au ridicat cruci din piatră sau monumente, pe care sunt gravate numele şi anul naşterii.

LIDIA PANICI, locuitoare a satului Vărăncău: „Sunt şi când ambii soţi sunt acasă şi oricum s-au pus monument, au pus anul naşterii, iar anul decesului urmează să-l pună cei care vor avea grijă.”


De câteva ori pe an, oamenii vin şi fac curăţenie la... propriul mormânt. Deşi tradiţiile sunt parte din cultura unui popor, acestea nu ar trebui duse la extreme, spun sociologii şi psihologii. În caz contrar, ne pierdem în obiceiuri.

SVETLANA GOREA, psiholog: „Nu au încredere în cei de alături că vor face aşa conform rânduielilor. Al doilea factor este ca să nu pună povară pe cei care vor rămâne în urmă. Şi iarăşi ne întoarcem în umră: să fie făcut totul, să nu ne vorbească lumea.”

ANDREI DUMBRĂVEANU, sociolog: „Toate acestea fac parte dintr-un ritual amplu. Altceva este cum păstrăm acest ritual şi care este măsura. Altceva este cum acest ritual din simbol, ritualul este un simbol, devine o modă, devine o concurenţă de piaţă.”

SVETLANA GOREA, psiholog: „Evident că lucrul ăsta nu este normal, atunci când tu trăieşti nu cu ziua de azi, dar cu cea de mâine în care nu vei mai fi. Evident că este o zi pierdută. Nu este o zi pe care o evaluezi şi o trăieşti din plin. Te gândeşti la ziua când tu nu vei mai fi, iar paradoxal, tu nici nu vei vedea ce se întâmplă.”

ANDREI DUMBRĂVEANU, sociolog: „Ele ilustrează cultura noastră cotidiană. Nu-i ok ca noi să adunăm. Eu ştiu cazuri când au strâns toată viaţa covoare şi când au dat moliile în ele, iar ziua când trebuia să le depună în formă de punţi, ele erau ferfeliţe. Şi aici trebuie să fie o măsură, să fie o atenţie, dar să nu ne consacrăm ultimele zile.”

În timp ce unii oameni adună zeci de pomeni pentru moarte, alţii îşi vând puţinul pe care îl au, deoarece nu au bani pentru strictul necesar.

Cu toate acestea, durata medie a vieții în Republica Moldova s-a majorat anul trecut şi a ajuns la 71,4 ani. E o creștere cu 2,4 ani comparativ cu 2021 și cu 1,5 ani față de 2020. O explicaţie ar fi scăderea numărului de decese.

SPERANŢA DE VIAŢĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2020 - 69,8 ani
2021 - 69,0 ani
2022 - 71,4 ani
sursa: Biroul Naţional de Statistică

ELENA GALER, reprezentant al Biroului Naţional de Statistică: „În anul 2022, rata generală a mortalităţii a fost de 14,2 promile, în descreştere cu 3,3 decese la o mie de locuitori faţă de anul 2021. Deci, în 2021, ea a constituit 17,5 promile. Cauza că rata mortalităţii a scăzut este că am ieşit dintr-o perioadă pandemică, atunci când în 2022, numărul decedaţilor a constituit 45,5 mii de persoane. În anul 2022 practic am revenit la nivelul care a fost în 2019, când s-au înregistrat 36,4 mii de decedaţi.”

Datele mai arată că femeile din Republica Moldova trăiesc, în medie, mai mult cu aproape nouă ani decât bărbaţii. În 2022, diferenţa între speranţa de viaţă a femeilor şi a bărbaţilor a crescut, comparativ cu anul precedent, cu 0,8 ani. Ritmul alert al îmbătrânirii populației face ca ponderea vârstnicilor să crească semnificativ. În ultimii 6 ani, numărul populației de 60 ani și peste a crescut cu peste 4%, iar ponderea vârstnicilor constituie în prezent 23,8 la sută din populaţia ţării.

ELENA GALER, reprezentant Biroul Naţional de Statistică: „Persoanele care în anul 2022 au împlinit 65 de ani, dacă să vorbim despre bărbaţi, deci speranţa de viaţă pentru ei a fost de 12 ani, iar pentru femeile de aceiaşi vârstă a fost de 15,7 ani.  Pentru bărbaţii de 85 de ani, speranţa de viaţă a fost de 3,5 ani în comparaţie cu femeile de aceiaşi vârstă care au avut o speranţă de viaţă de 4 ani.”

În contextul în care numărul vârstnicilor creşte, autorităţile ar trebui să ia mai în serios această problemă. Ministerul Mincii şi Protecţiei Sociale, împreună cu Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie, au lansat acum câteva zile Programul privind îmbătrânirea activă și sănătoasă pentru anii 2023-2027. Scopul e ca bătrânii să fie mai activi social.

ALEXEI BUZU, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale: „Dincolo de nivelul de trai, de pensia mică, foarte mulţi vârstnici din Republica Moldova sunt singuri. Acest program urmează să ofere o intervenţie şi să spargă acest cerc vicios. Prin acest program să ajutăm cât mai mulţi vârstnici din RM să păşească şi să treacă în lumea digitală. să le dăm trafic de date şi să mărim accesul la echipamente digitale.”

În prezent, aproximativ doar 2% dintre persoanele de 55-74 ani desfășoară activități de învățare continuă. În acest sens, un alt obiectiv al Programului este de a realiza conceptul de "Universitatea pentru vârsta a treia".

MARIA PANCU, deputat, Parlamentul Republicii Moldova: „La Universitatea de Stat începând cu toamna acestui an, după experienţa statelor europene, mai ales cehii, care este liderul la acest program, o să fie un grup de 10-10 de oameni de vârsta a treia. Acum se prelucrează un regulament.”

Costul proiectului este de 42,9 milioane de lei, dintre care şase sunt din bugetul de stat.

Potrivit statisticilor, în anul 2040, fiecare a doua persoană din Republica Moldova va avea peste 50 de ani. Maria Buruiană este mai optimistă. Toată viaţa ei a fost cadru didactic. Şi acum, la cei 71 de ani este profesoară de clasele primare la Liceul Teoretic "Mihai Viteazul" din municipiul Chişinău. Spune că elevii îi dau doza necesară de tinereţe şi optimism.

MARIA BURUIANĂ, profesoară de clasele primare: „De 14 ani sunt pensionată. Nu am renunţat. Încă nu am ostenit. Nu am ostenit nici fizic, nici intelectual. Ba mai mult, mi-a apărut şi o putere, cred că de la Domnul, care mă+ face să lucrez uneori chiar şi mai mult decât lucram pe timpuri.”

Maria Buruiană ne povesteşte că vine la şcoală chiar şi în vacanţă.

MARIA BURUIANĂ, profesoară de clasele primare: „Bucuriile pe care le am în familia mea acasă, în fiecare zi continuă aici. Eşti aşteptat aici începâţnd de la copil până la managerul instituţiei. Trebuie să duci un mod sănătos de viaţă. Trebuie să găsim să mergem în timpul care este astăzi. Nu putem folosi ceea ce a fost cândva.”

Datele statistice mai arată că doar 3% din populația de peste 55 de ani participă cel puțin o dată pe lună la activități organizate în comunitate și doar 24% din populația de 55+ practică exerciții fizice zilnic sau cel puțin săptămânal. Totuşi, miscarea poate fi ingredientul principal al unei vieţi sănătoase până la o vârstă înaintată. Ne demonstrează Ivan Tcacenco, de 70 de ani, care aleargă în fiecare zi, se simte excelent şi are o mare poftă de viaţă. Bărbatul de de neoprit, deoarece participă la zeci de curse de alergat.

IVAN TCACENCO, locuitor al oraşului Chişinău: „Ne-am propus să particip la distanţa de şase ore. Am reuşit aproape până la final. Când a rămas ultima minută, atunci m-am epuizat. 28 de kilometri în şase ore. În categoria mea de vrâstă eu eram singurul. Eu am ocupat şi primul şi ultimul loc.”

Îşi doreşte ca şi alţi semeni să se molipsescă de la el de... dragostea de viaţă.

IVAN TCACENCO, locuitor al Capitalei: „Ce ne este scris de sus, desigur, este inevitabil. Pe fiecare ne aşteaptă această tristă trecere. Până atunci trebuie să fim optimişti, să nu ne lăsăm ca să ne copleşească grijile, nevoile. Îndemnul meu pentru oamenii de vârsta mea, dar mai ale pentru cei care abia ating vârsta de 50-60 de ani, să nu se lase, să nu se lase şi să aibă hrijă de sănătatea lor. ”