La 20 februarie, editura „Dharana” din București a trimis la tipar ultimul volum din proiectul „Eugen Doga – Mergând după soare”, intitulat „Între Cuvânt și Zbor”. Astfel, proiectul inițiat și realizat ca urmare a unei promisiuni tacite, făcută Maestrului încă în viață, a ajuns la final.
Mulțumesc, Anton Fistican, Maria Timuc și Ioan Busuioc, Anamaria Bădiceanu și Roxana Ciurtin pentru susținere. Volumul va fi lansat de Dragobete, la 24 februarie, ora 19.00, înainte de Concertul Extraordinar In memoriam, susținut de soprana Iana Novac, la Ateneul Român.
Volumul „Eugen Doga – Între cuvânt și zbor” reunește unele dintre cugetările compozitorului despre „infinituri” – cum obișnuia să spună – despre acele spații fără margini în care spiritul caută sens, armonie și lumină. Regăsim aici gândurile și frământările sale, trăirile intime, poziția civică, precum și atitudinea față de oameni, fenomene și circumstanțele timpului său.
Toate acestea au fost împărtășite public, la scenă deschisă, în dialoguri vii cu prietenii și iubitorii muzicii sale ori în interviuri acordate cu generozitate reprezentanților mass-media românești. Compozitorul a fost întotdeauna animat de dorința sinceră a împărtășirii, de nevoia de a comunica și de a dărui sens. Pentru Domnia Sa, creația nu era doar artă, ci și responsabilitate morală, mărturisire și legământ cu timpul.
După ce academicianul Eugen Doga mi-a încredințat arhiva sa personală, însoțind gestul cu încurajarea: „Știu că veți face ceva frumos, așa cum le faceți pe toate”, am înțeles că acest proiect editorial trebuie să fie nu doar o colecție de texte, ci o călătorie. Analizând atent materialele – articole, comunicate, interviuri de presă, fotografii –, am convenit ca proiectul să poarte titlul „Mergând după soare”, expresia preferată a compozitorului și, poate, cea mai fidelă metaforă a drumului său artistic și uman.
Primele trei volume ale amplului demers editorial – „Dimensiunea unui dar providențial” (Cronici de Eugenia Tofan), „Contemporani cu eternitatea” (Omagiile contemporanilor) și „După ani de înstrăinare: Timpul – arbitru suprem” (Interviuri, comunicate și ecouri din presa românească a timpului) – au văzut lumina tiparului la anumite intervale și, fiind lansate la Chișinău și București, i-au adus Maestrului o mare bucurie. Avea o capacitate aparte de a se bucura – o bucurie senină, vie și luminoasă, greu de descris în cuvinte. Era bucuria celui care știa că darul primit trebuie împărtășit, că muzica și cuvântul sunt punți între oameni și timp.
Într-o lume care pare tot mai lipsită de repere morale și valori autentice, aducem în acest volum postum o parte din cugetările sale, cu profundă recunoștință pentru darul Domniei Sale și cu mulțumiri pentru toți cei care i-au consemnat cu fidelitate gândurile și reflecțiile.
Mulțumiri speciale se cuvin familiei Domniei Sale – doamnei Natalia, soția; Viorica, fiica; și Dominic Doga, nepotul – doamnelor Luminița Dumbrăveanu, Larisa Turea și Eugenia Tofan, precum și tuturor celor care l-au iubit și sprijinit necondiționat.
Iulia Gorea-Costin