Potrivit lui Dumitru Budianschi, președintele Comisiei Naționale a Pieței Financiare, noul mecanism vine în contextul în care mulți cetățeni nu își planifică din timp veniturile pentru perioada de pensionare, iar nivelul pensiilor actuale rămâne insuficient.

Fondul de pensii facultative permite acumularea voluntară de economii, care sunt ulterior investite atât pe plan local, cât și internațional, cu scopul de a genera randamente peste rata inflației. Spre deosebire de sistemul public, unde pensiile sunt achitate din contribuțiile actualilor angajați, acest fond funcționează pe baza banilor personali economisiți și investiți de fiecare participant.

Un avantaj major este reprezentat de facilitățile fiscale: contribuțiile în limita a 15% din venitul anual sunt scutite de impozit, iar câștigurile generate nu sunt taxate. De asemenea, economiile acumulate rămân proprietatea participantului și pot fi transmise moștenitorilor.

Suma minimă de contribuție nu este fixă, fiecare persoană putând depune cât dorește, însă pentru a beneficia de avantaje fiscale este recomandată încadrarea în plafonul stabilit. Pentru accesarea fondurilor, participanții trebuie să contribuie cel puțin 5 ani și pot retrage banii după vârsta de 60 de ani, fie în tranșe lunare, fie integral în anumite situații speciale.

Deși lansarea primului fond de pensii facultative în Republica Moldova reprezintă un pas important spre modernizarea sistemului de asigurări sociale, nivelul de pregătire al populației pentru acest mecanism rămâne scăzut.

Potrivit lui Dumitru Budianschi, majoritatea cetățenilor nu sunt încă familiarizați cu astfel de instrumente financiare, în principal din cauza lipsei de experiență. „Evident că nu sunt pregătiți, fiindcă nu au avut așa experiență”, a declarat acesta, subliniind că doar moldovenii care au lucrat peste hotare au avut ocazia să interacționeze cu sisteme similare.

În multe state dezvoltate, fondurile de pensii ocupaționale funcționează într-un mod aproape automat. Angajații sunt înscriși implicit într-un astfel de sistem odată cu angajarea, iar renunțarea necesită o cerere expresă. În practică, majoritatea nu optează pentru retragere, ceea ce duce la o participare largă și la acumularea constantă de economii pentru bătrânețe.

Un rol esențial în aceste sisteme îl au contractele colective de muncă și sindicatele, care contribuie la integrarea fondurilor de pensii în relațiile de muncă. Chiar și atunci când participarea nu este impusă prin lege, ea devine o normă prin acorduri sociale între angajatori și angajați. Astfel, în societățile cu tradiții economice solide, dezvoltate de-a lungul deceniilor, s-a reușit crearea unui echilibru care oferă protecție financiară sporită la pensionare.

În contrast, în țările postsocialiste acest model trebuie practic reconstruit. După o perioadă în care sistemul de pensii s-a bazat aproape exclusiv pe intervenția statului, este necesară schimbarea mentalității și încurajarea responsabilității individuale.

Dumitru Budeanschi spune că, în timp, odată cu informarea și adaptarea cadrului legal, cetățenii vor deveni mai receptivi la aceste instrumente. Creșterea gradului de educație financiară și implicarea angajatorilor ar putea accelera acest proces, contribuind la formarea unui sistem de pensii mai stabil și mai sustenabil pe termen lung.

Autoritățile dau asigurări că riscul dispariției fondurilor este practic inexistent, acestea fiind strict reglementate, monitorizate și gestionate separat de activele administratorilor. Singurul risc real rămâne cel legat de randamentul investițiilor, care depinde de evoluția piețelor financiare.

În prezent, în Republica Moldova este licențiat primul administrator al unui astfel de fond, iar autoritățile lucrează la îmbunătățirea cadrului legal, inclusiv pentru dezvoltarea fondurilor ocupaționale, unde și angajatorii ar putea contribui pentru angajați.