„Este un vot pentru acele milioane de femei care trăiesc în violenţă, în frică şi lipsă de securitate, şi spunem acum că Europa are o toleranţă zero faţă de violenţa la adresa femeilor”, a declarat eurodeputata suedeză Arba Kokalari (grupul PPE, dreapta), co-raportor.

„Faceţi-o pentru bunicile, mamele, fiicele, soţiile voastre”, ceruse alt co-raportor, polonezul Lukasz Kohut (grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor), înainte ca europarlamentarii să dea undă verde, cu o foarte largă majoritate, celor două texte supuse votului.

Această ratificare de către UE, care va trebui încă să fie asumată formal de statele membre în iunie, este totodată simbolică din cauza efectelor sale limitate. Convenţia de la Istanbul, adoptată în 2011 şi intrată în vigoare în 2014, este un tratat internaţional al Consiliului Europei - organizaţie paneuropeană care grupează 46 de ţări - stabilind norme obligatorii juridic pentru prevenirea şi combaterea violenţelor împotriva femeilor.

Ea obligă în special guvernele să adopte o legislaţie care pedepseşte violenţa faţă de femei, hărţuirea sexuală, mutilările genitale feminine, mariajul forţat şi prevede adăposturi pentru victimele violenţelor. Uniunea Europeană a semnat Convenţia în 2017, dar a întârziat cu ratificarea ei din lipsa consensului între statele membre. Douăzeci şi una de ţări din UE au ratificat-o, dar dintre ele Polonia şi-a anunţat intenţia de a se retrage. Şase ţări (Bulgaria, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania şi Slovacia) au refuzat să o ratifice.

Aceste ţări denunţă, între altele, menţiunea cuvântului „gen” în acest tratat şi incitarea la promovarea în programele de învăţământ a „rolurilor de gen non-stereotipice”. Nemulţumirile exprimate marţi de eurodeputaţi de extremă dreapta în cursul unei dezbateri de peste două ore în hemiciclu, marcată de schimburi verbale contradictorii vehemente au determinat-o pe preşedinta şedinţei să-i avertizeze împotriva oricăror formulări care ar putea fi interpretate drept „discursuri ale urii”.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a indicat - într-un aviz dat în octombrie 2021 - că UE poate ratifica Convenţia de la Istanbul fără a avea acordul tuturor statelor membre. Aceasta a deschis calea procesului de aderare, din care preşedinţia suedeză a Consiliului UE a făcut o prioritate.

Această aderare a UE se va aplica celor 27 de ţări ale blocului, însă doar pentru dispoziţiile referitoare la cooperarea judiciară în materie penală şi de azil. Eurodeputaţii au subliniat că aderarea UE la Convenţia de la Istanbul nu scuteşte cele şase state membre, care nu au ratificat-o, să o facă, presându-le să iniţieze un astfel de demers „fără întârziere”, pentru ca acest tratat să poată „să protejeze femeile în toată amploarea domeniului de aplicare prevăzut”.

Comisarul european pentru egalitate, Helena Dalli, a salutat pe Twitter votul de miercuri ca fiind un „pas istoric înainte, ce trimite un mesaj puternic despre importanţa drepturilor femeilor în UE”. O femeie din trei în UE - adică circa 62 milioane de femei - a suferit deja violenţe fizice şi/sau sexuale şi peste jumătate din femei (55%) în UE au fost victime ale hărţuirii sexuale cel puţin o dată de la vârsta de 15 ani, potrivit datelor Agenţiei Drepturilor Fundamentale a UE din 2014.

„Şapte femei mor în fiecare zi sub loviturile partenerului sau fostului partener. Aceste date dau fiori. Vom fi intransigenţi cu cele şase ţări din 27 care acţionează în continuare în dispreţ faţă de drepturile noastre”, a declarat marţi eurodeputata franceză Karima Delli (Verzii). În total, Convenţia de la Istanbul a fost ratificată de 37 de ţări, ultimele făcând-o Ucraina şi Regatul Unit în 2022. Turcia este singura ţară care a ieşit din această convenţie în 2021.