Astăzi, scena a rămas fără unul dintre cei mai luminoși artiști ai săi. Zâmbetul care a îmblânzit vremuri grele s-a stins, lăsând în urmă ecoul unui umor care a spus adevărul fără să rănească. Cortina a căzut peste o viață care a adus lumină și râs în sufletele oamenilor.
Gheorghe Urschi a fost petrecut pe ultimul drum. Zâmbetul său rămâne, însă, ca o lecție de adevăr spus cu blândețe. Azi, liniștea a înlocuit aplauzele. E zi de doliu national, în memoria maestrului Gheorghe Urschi. Drapelul de stat a fost coborât în bernă în toate instituţiile publice iar maestrul a fost înmormântat, chiar de Ziua Mondială a Artei.
Mii de oameni au trecut pe la catafalcul de pe scena Palatului Naţional din Chisinau. Dimineaţă a fost o ceremonie funerară iar rudele, prietenii, colegi de breasla și oficiali au venit să-şi ia rămas bun de la artistul supranumit "Regele umorului". În sală au fost proiectate imagini antologice din spectacolele lui Gheorghe Urschi.
CONSTANTIN ROTARU, interpret: Mie mi-a lăsat un cadou foarte frumos. Mi-a făcut un text, un cântec azi se veseleşte, ne-a Costică. Am acest cadou şi îl cânt în concerte cu drag şi bucurie.
NICOLAE GLIB, interpret: Lumea era într-o atmosferă... Dacă nu era sărbătoare, se făcea sărbătoare în satul unde veneam împreună. Mai ales eu cu cântecul, el cu gluma.
ADRIAN URSU, interpret: Eu vreau să îl ţinem minte pe acel G. Urschi, cel care a ajutat generaţii întregi, să zâmbească, să râdă cu poftă şi să privească la oameni, la noi un pic mai uşor, mai cu satiră, mai cu glumă.
Cei veniţi la Palatul Naţional au păstrat momente de reculegere în memoria celui care a marcat generaţii întregi prin creaţiile sale.
PETRU HADÂRCĂ, director al Teatrului Național "Mihai Eminescu": Ne luăm rămas bun de la o epocă... îmi iau rămas bun de la tinereţea mea.
Admiratorii l-au aplaudat pentru ultima dată.
Cortegiul Funerar a mers până la Cimitirul Central de pe strada Armenească. Gheorghe Urschi a fost înmormântat acolo unde își duce somnul de veci si soţia sa, actriţa Maria Urschi.
