În calitate de președinte al Frontului Popular, filiala Tiraspol, Ilie Ilaşcu a coordonat, în perioada 1989 - 1992, una dintre cele mai active organizații în lupta pentru afirmarea identității românești în stânga Nistrului. Frontul Popular adunase peste 5000 de membri activi, iar după proclamarea aşa-numitei "Republici Moldovenești Nistrene", Ilașcu și colegii săi au devenit ținte directe ale represiunii separatiste. A luptat pentru apărarea limbii române și împotriva discriminării, iar în 1992 a participat la luptele de la Nistru ca lider al unei unități speciale a Ministerului Securității Naționale. Pe 2 iunie 1992, a fost arestat cu forța de indivizi înarmați care au pătruns în locuința sa din Tiraspol. A urmat un lung și dramatic șir de abuzuri: detenție ilegală, tortură și o sentință capitală.

ILIE ILAŞCU fost membru al Parlamentului Republicii Moldova: - Mai aveţi speranţă, domnule Ilaşcu? - Nu. Speranţă nu. Chiar dacă am un sistem nervos... nu mă plâng de dânsul, nu iubesc când sunt jelit dintr-o parte. Eu am ştiut... am mers la aceste chestiuni cu raţiunea trează. Şi dacă ar fi să încep tot, de la început, aş merge tot pe această cale.

Chiar și în detenție, Ilie Ilașcu a rămas o voce puternică: a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova pentru două mandate consecutive. În mai 2001, după ani de presiuni externe, a fost eliberat și transferat la Chișinău, primind și cetățenia română. A fost nevoit mai apoi să se mute la Bucureşti. Tot la Bucureşti este şi locul de veci al lui Ilie Ilaşcu.

ŞTEFAN URÂTU prieten şi camarad de detenţie cu Ilie Ilaşcu: Prima dată l-am auzit la radioul din Tiraspol. Era un uragan, un trăsnet, el putea să spună adevărul în orice situaţie, să fi fost oricare riscul pentru dânsul, el ieşea şi spunea ceea ce crede că trebuie să spună.

Ilie Ilașcu a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București. Foști camarazi, rude, simpli cetățeni, autorități au venit să-i aducă un ultim omagiu la Biserica "Sfânta Sofia".

ALEXANDRU LEŞCO camaradul lui Ilie Ilaşcu: Era foarte dificil, mai ales la Tiraspol, unde ne aflam noi, în regiunea dată, să fii român. Îi zic:  adio, frate Ilie, drum lin către stele… I-am admirat şi noi curajul, demnitatea şi verticalitatea. Cum zicea şi el, lupta continuă.

VICTOR CHIRILĂ ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti: Un om care ne-a arătat ce înseamnă sacrificiul, dânsul a renunţat la propria libertate pentru a ne apăra libertatea noastră şi demnitatea noastră. Toţi noi, românii din Republicii Moldova, suntem cu gândul la Ilie Ilaşcu, care ne-a iubit foarte mult.

DORIN CHIRTOACĂ fost primar al Chişinăului: Să fii român cu adevărat înseamnă să nu uiţi de cei care s-au jertvit pentru libertate, democraţie, pentru unitatea neamului românesc şi să faci tot ce îţi este în putere pentru ca acest ideal să fie dus mai departe până la împlinire. Sufletul lui Ilie Ilaşcu nu se va linişti până când unirea nu se va realiza.

Moștenirea lui Ilie Ilașcu depășește granița dintre generații și state. Membrii cabinetului Bolojan au ținut un moment de reculegere la începutul ședinței de Guvern,  lideri politici de la Chișinău şi din România i-au recunoscut curajul și demnitatea. Mesaje de condoleanţe au transmis inclusiv preşedinţii Nicuşor Dan şi Maia Sandu.

În memoria celui care a luptat pentru visul unirii și libertății, preşedintele Republicii Moldova a decretat zi de doliu naţional. Joi, drapelul de stat a fost coborât în bernă, iar la Palatul Naţional din Chişinău i-a fost adus un omagiu.

ANATOLIE CARAMAN veteran al războiului de pe Nistru: Şi ca să cunoaşteţi toţi, la Nistru nu s-a luptat pentru Republica Moldova, este o aberaţie, inventată tot de cei care ne-au asuprit. Ilie Ilaşcu nu a apărat Republica Moldova şi nici eu. Toţi am apărat identitatea naţională românească. Pentru valorile noastre sfinte, pentru limba noastră pe care au îmbrăcat-o oamenii noştri de ştiinţă în grafie latină!

Oficialități şi prieteni şi-au luat rămas-bun de la omul care şi-a dedicat viaţa pentru a apăra identitatea românească.  

ANATOL ȚĂRANU, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova: Am avut ocazia să particip la anumite acţiuni pe care le-a întreprins Chişinăul atunci, în 96-97, pentru a uşura cât de cât starea lui Ilie, condiţiile de detenţie. Desigur, foarte multe lucruri nu mi-au reuşit. Era o ruşine pentru Republica Moldova că deputatul Parlamentului stă întemniţat acolo, la Tiraspol. Şi eliberarea lui, desigur, nu a fost pur şi simplu un act de justiţie. Duşmanii românilor se temeau de Ilie Ilaşcu şi foarte bine înţelegeau că el aici putea să se transforme într-o figură de prim-plan în viaţa politică, de asta s-a făcut tot posibilul ca el să plece din Republica Moldova.

ALEXANDRU ARSENI, fost membru al Consiliului Suprem de Securitate: Vreau să vă spun că a fost o personalitate remarcabilă, un ostaș, un ofițer cu deminate, un om al cuvântului și al faptelor legate între ele. El ştia că lupta va continua în noi condiţii şi nu a cedat frontul, nu a părăsit câmpul de luptă pentru reîntregirea neamului românesc.

IGOR GROSU preşedintele Parlamentului: Amintirea şi a dumnealui, şi a tuturor celor care au căzut, care şi-au pierdut casele, şi-au pierdut rudele - acesta trebuie să fie imboldul pentru noi, pentru că a fost un conflict indus de Federaţia Rusă. Trebuie să ajungem şi la momentul în care ţara să fie reîntregită şi asta o să facem.

Un moment emoționat a fost cel în care zeci de veterani ai războiului de pe Nistru au venit să-şi ia rămas-bun de la cel alături de care au luptat pentru libertate.

CONSTANTIN COVGRIG  președinte, Mișcarea "Forța Veteranilor": Ar fi bine să înveșnicim memoria și numele lui Ilie Ilașcu. Să fie în manualele de istorie, să avem străzi, să avem monumente…

După condamnarea ilegală a lui Ilie Ilaşcu, reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. La Chișinău și București au avut loc numeroase mitinguri de solidaritate, povesteşte Teodora Rotaru.

TEODORA ROTARU medic, prietenă cu Ilie Ilaşcu: Încă din primele zile când eram studentă, noi, toţi patrioţii, ne întâlneam şi strigam: libertate, tricolor, limba noastră cea română. Am ajuns la Suveranitate cu coaste fracturate şi iată l-am cunoscut pe Ilie Ilaşcu, era în Frontul Popular. Era foarte puternic. Când a fost închis, mi-a fost foarte dureros, ne-am pornit cu toţii, vreo 1000 de oameni, ne-am dus în Varniţa, cu Mircea Snegur, Ion Hadârcă, Victor Bucătaru şi veneau de jos, din Cahul voluntari...

Vladimir Voronin a visat să obțină Premiul Nobel după eliberarea lui Ilie Ilaşcu. Planurile fostului președinte al Republicii Moldova ar fi fost zădărnicite de organizațiile internaționale, care au pus la îndoială rolul său real în acest proces. În premieră, la TVR Moldova, fostul șef al Serviciului de Informaţii şi Securitate, Valeriu Pasat, a vorbit despre culisele procesului de eliberare a patriotului Ilie Ilaşcu.

VALERIU PASAT, fost director SIS: M-a mirat foarte mult atitudinea fostului preşedinte Voronin faţă de acest patriot al neamului. Discuţia din biroul lui Voronin a durat 11 minute. După aceea, Voronin a spus că trebuie să-l duc din ţară, să-l duc în România, să-l predau acolo, să nu rămână nicidecum aici. Lui Voronin îi trebuia doar să fie filmat, atât, ca să pară că el a contribuit la eliberarea lui. De ce? Un lucru simplu. Voronin dorea ca, pe plan internaţional, să fie apreciată implicarea sa, aşa-numita implicare în eliberarea lui Ilaşcu. Unii dintre ambasadorii noştri chiar au primit indicaţii să informeze organizaţiile internaţionale, pentru ca Voronin să devină laureat al Premiului Nobel pentru acest gest pe care l-ar fi făcut.

Fostul şef al SIS a mai marturisit că, după ce a fost înaintată candidatura lui Vladimir Voronin la premiul Nobel, organizațiile internaționale au făcut investigații privind implicarea acestuia în procesul de eliberare a lui Ilie Ilaşcu. Am încercat să obţinem o reacţie din partea fostului preşedinte Vladimir Voronin, însă acesta nu a fost disponibil.

VALERIU PASAT, fost director SIS: Când au început verificările din partea mai multor organizaţii internaţionale, privind modul în care a fost eliberat cu adevărat, ideea lui Voronin s-a stins. El voia, pur şi simplu, să fie apreciat, şi atât. Dumneavoastră nu o să găsiţi nicio declaraţie în apărarea lui Ilaşcu, nici înainte ca Voronin să devină preşedinte, nici după ce a devenit preşedinte, nici după ce a fost eliberat Ilaşcu. Nimic absolut. Măcar un mulţumesc să-i fi spus. Nimic absolut.

În cei 9 ani de detenție ilegală, Ilie Ilașcu a fost torturat si amenințat, însă nu și-a trădat țara. De aceea, sacrificiile lui nu trebuie uitate.

ALINA RADU jurnalistă: Ştiam cât de mult a suferi acolo în închisoare şi ştiam că anume pentru actele lui de curaj, pentru că trimitea aceste scrisori pe care unele dintre ele le publicam, era pedepsit acolo în închisoare prin întrevederile şi comunicarea lui cu familia. Cam de fiecare dată când se publica ceva, familia primea interdicţie de a avea o vizită măcar şi prin ecranul de sticlă.

ION IOVCEV, fost director al Liceului "Lucian Blaga" din Tiraspol: N-a cerut graţie, dar s-a adresat poporului român: "Te iubesc popor român". Sufletul lui să-şi găsească linştea că a avut o viaţă foarte zbuciumată, iar cauza lui să trăiască şi în şcolile din Republica Moldova, în manualele de istorie să se scrie mult despre această luptă pe care a dus-o Ilie Ilaşcu.

Ilie Ilașcu s-a născut pe 30 iulie 1952, în satul Taxobeni, raionul Fălești. Odată stabilit la Bucureşti, el a reprezentat România la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei între 2001 și 2008. În 2004, CEDO a decis în mod oficial că Federația Rusă și Republica Moldova poartă responsabilitatea pentru tortură, detenție ilegală și încălcarea drepturilor fundamentale în cazul Ilașcu. Pentru sacrificiul său, Ilie Ilașcu a primit numeroase distincții: Ordinul Național "Steaua României", Ordinul Republicii Moldova și titlul de Cetățean de Onoare al municipiilor București și Chișinău, precum și al altor peste 37 de localități și județe din România.