Pentru copiii romi din Republica Moldova, marginalizarea socială poate însemna blocarea accesului la educaţie. Absenteismul frecvent sau chiar abandonul școlar îi trimit într-un cerc vicios ce poate avea efecte grave asupra întregii lor existenţe. În prezent, rata abandonului şcolar în rândul copiilor romi este de circa 30%. O astfel de situaţie întâlnim și în Vulcănești, un sat din raionul Nisporeni, locuit aproape în totalitate de persoane de etnie romă. Urmăriţi în continuare un reportaj realizat în cadrul Campaniei "Uniți Împotriva Crimelor De Ură".
DANIELA DANILOVA jurnalist TVR MOLDOVA: „Gimnaziul din satul Vulcăneşti se află chiar la intrarea în localitate. Aici sunt peste 300 de copii de etnie romă. 200 dintre ei au vârsta potrivită pentru a fi înscrişi la şcoală. Cu toate acestea, doar aproximativ 60 frecventează lecţiile.”
La începutul anului de studii, 80 de copii au păşit pragul gimnaziului din Vulcăneşti. În câteva luni, mai bine de 20 dintre ei au abandonat şcoala. În clasa a IX-a, ultima din ciclul şcolar gimnazial, sunt doar şase elevi în acest an. Chiar şi profesorii care predau aici sunt din satele vecine şi fac naveta săptămânal.
LIDIA GULICA director, Gimnaziul Vulcăneşti: „Dacă frecventează şcoala, într-adevăr au rezultate bune. Dar dacă pleacă un an sau doi, când revin, uită ce au învăţat. Lucrăm individual cu fiecare, îi aducem la nivelul cuvenit, dar e o muncă extraordinar de multă.”
Accesul copiilor romi la educaţie este îngreunat şi de migraţia familiilor din care fac parte.
SIMION IBRIAN mediator comunitar, Vulcăneşti: „Pe toate străzile dacă ne vom duce, noi o să găsim câte două-trei sau mai multe case care sunt părăsite. Toată familia este plecată peste hotare. Revin, dar pot reveni peste un an, peste doi. Ca să muncească, ca să-şi întreţină familia, nu au de lucru în teritoriu. Situaţia este alarmantă. Eu sunt permanent în teritoriu, vizitez copiii, părinţii, discut, ne străduim ca măcar cei care sunt în teritoriu să frecventeze regulat şcoala. Şi reuşim.”
Marcela este printre puţinii copii din localitate care merg la şcoală. E în clasa a III-a şi are visuri mari pentru viitorul ei.
MARCELA elevă: „Cărţile eu le-am dus la şcoală, mi-a spus profesoara să le returnez (n.r. la sfârşit de an). Caietul de la Limba Română eu nu îl găsesc acum, dar iată acesta este de la Matematică. Iată, aici am primit nota 9…”
„Eu la şcoală învăţ lucruri noi, la şcoală sunt prietenii mei. – Ce vrei să devii când vei fi mare? – Vreau să devin make-up artist. – Cum ea îşi va dori, aşa va fi.”
Părinţii şi bunicii sunt cei care au încurajat-o să studieze, pentru ca să-şi croiască viaţa aşa cum ei nu au reuşit. Fraţii mai mici ai fetei, însă, stau acasă, în lipsa unei grădiniţe în localitate.
RODICA bunica Marcelei: „E important să meargă la şcoală, desigur, copiii trebuie să înveţe. Măcar câtuşi de puţin, dar trebuie să înveţe. – Dvs aţi fost la şcoală când aţi fost mică? – M-am măritat devreme. Dar grădiniţă nu avem în sat. – Aţi vrea să îi duceţi şi la grădiniţă? – Am vrea. În satele vecine, nu. Nu dorim, căci nu ştiu copiii limba română.”
Instituţia preşcolară a fost închisă acum mulţi ani, iar oamenii din localitate refuză să îşi înscrie copiii la grădiniţele din satele vecine.
SIMION IBRIAN mediator comunitar, Vulcăneşti: „În 2015 a fost suspendată activitatea, deoarece erau şapte lucrători la şapte copii. Ei nu dau copiii nici la alte şcoli, să zicem la Cioreşti sau alte sate vecine. Ei nu sunt de acord să ducă acolo copiii, ei se tem să nu fie discriminaţi…”
VALERIU CĂLDĂRARU director, Asociaţia Naţională a Mediatorilor Comunitari: „Noi, societatea civilă, am venit cu recomandări foarte clare către instituţiile statului: cum ar fi ,,şcoală după şcoală", ore de meditaţie unde copiii romi ar putea să beneficieze de aceste ore suplimentare, unde să poată face tema pentru acasă, pentru că, în contextul în care populaţia matură este analfabetă, copilul merge acasă și nu are cine să-l ajute. Şi atunci când merge un copil la şcoală îmbrăcat în haine vechi sau cu papuci rupţi şi colegii lui se uită la el, iarăşi, el se simte intimidat. Şi iarăşi este o problemă, statul ar trebui să ajute cu îmbrăcăminte, rechizite aceste familii social-vulnerabile.”
ELENA SÎRBU preşedinte, Platforma Femeilor Rome "Romni": „Există o altă problemă, cum ar fi vaccinarea copiilor romi. Aceasta vine, de fapt, din interiorul comunităţii. Perceperea negativă, acele mituri despre vaccin... încă mai este nevoie de campanii de informare, încă mai este nevoie de lucru.”
DAN PERCIUN ministrul Educaţiei şi Cercetării: „Încercăm cu mediatorii comunitari, în mod special, să intensificăm colaborarea, ca să ştim mai bine şi noi unde sunt aceşti copii care nu sunt şcolarizaţi... şi în ce constă în esenţă problema, refuzul părintelui, ce sancţiuni sunt aplicabile, ce stimulente pot fi aplicate. Am avut şi o discuţie legată de ajutorul social şi condiţionarea oferirii lui prin asigurarea prezenţei la şcoală a copilului.”
Căsătoriile timpurii la care sunt obligaţi uneori copiii romi sunt şi ele o consecinţă a lipsei de educaţie, a mentalităţilor învechite dar şi a lipsei de acţiune din partea autorităţilor.
SIMION IBRIAN mediator comunitar, Vulcăneşti: „Este o fetiţă, 16 ani are deja, are şi copil... încă sunt aşa momente, puţine, dar sunt încă momente când timpuriu se mărită, se căsătoresc.”
În Vulcăneşti, multe dintre femeile de etnie romă au fost obligate la o căsătorie timpurie. E şi cazul Ecaterinei Bogdan, care spune că îşi doreşte o altă soartă pentru generaţiile următoare.
ECATERINA BOGDAN locuitoare, Vulcăneşti: „M-a dus acasă, am făcut nuntă şi iată... am rămas fără nimic. Nu a fost bine, cum ar fi putut să fie bine. 14 ani, nu ştii nimic, să speli de pe tine o haină, să faci o mâncare… - V-aţi fi dorit atunci să faceţi altceva? – Da, să merg la şcoală.”
ELENA SÎRBU preşedinte, Platforma Femeilor Rome "Romni"„ :Din păcate, violenţa şi educaţia sexuală rămâne o tematică tabu în comunitatea romilor. Totuşi, pe parcursul a doi ani, am avut de gestionat, împreună cu alte instituţii, în jur de patru cazuri de violenţă. Acestea sunt eroinele de etnie romă care au avut curajul să meargă peste toate obstacolele. Stereotipurile multiple din societate, dar cu regret şi unele bariere pe care le întâmpină femeile chiar în cadrul comunităţii sunt acele fenomene care stagnează dezvoltarea personală sau accesul la servicii. Cu toate că există planul de acţiuni pentru comunitatea romilor 2022 – 2025, nu se regăseşte un domeniu separat pentru comunitatea femeilor rome.”
Problemele pe care le au acum copiii de etnie romă le-au avut, cu ani în urmă, şi părinţii lor. Victime ale stigmatizării din partea societăţii, ale prejudecăţilor şi mentalităţilor greşite, mulţi dintre adulţii romi au fost şi ei lipsiţi de dreptul la educaţie, ceea ce mai târziu le-a îngreunat şi accesul la locuri de muncă plătite decent.
,,Că sunteţi ţigani", când mergem la Chişinău, auzim asta chiar de la ai noştri… şi ,,noi ne temem de voi că voi intraţi în magazine", una, alta. Noi ne simţim rău când ne spun aşa cuvinte, că totuşi sunt diferiţi ,,ţigani". Nu am fost la şcoală, eu toată vremea am fost acasă, cu părinţii. Nu a fost bine, că iată mă duc peste hotare, undeva, şi nu ştiu nimic, dar fata mă ajută, ştie să citească, să scrie.
Un rol important pentru integrarea romilor în societate, inclusiv din punctul de vedere al educaţiei, are şi mediatorul comunitar. În prezent, în unele localităţi nu există un astfel de specialist. E şi cazul oraşului Străşeni. Reprezentanţii comunităţii de acolo au elaborat o listă cu numărul persoanelor rome din localitate, care să confirme necesitatea unui mediator. Iniţiativa, însă, s-a lăsat cu scandal.
CRISTINA COTOROBAI locuitoare, oraşul Străşeni: „Practic ştiu toată situaţia care este la noi în Străşeni ce ţine de etnie romă, greutăţile financiare... nu au unde locui. Copiii nu frecventează şcoala, sunt lipsiţi de educaţie şi de absolut tot. Am făcut o adunare cu toate persoanele etnie romă şi toţi m-au rugat ca eu să îi reprezint.”
VALERIU CĂLDĂRARU director, Asociaţia Naţională a Mediatorilor Comunitari: „Stigmatizarea, frica şi discriminarea stau în capul mesei în oraşul Străşeni. Romii au fost chemaţi la poliţie pentru a-i întreba dacă sunt sau nu sunt romi, au semnat sau nu în oarecare listă. Acolo problema este în reticenţa conducătorului APL care, din punctul nostru de vedere, are o atitudine rasistă.”
VALENTINA CASIAN primar, oraşul Străşeni: „În Străşeni sunt 22 de persoane de etnie romă. Acestea sunt date oficiale după care noi ne conducem în activitatea noastră. MUSCA Nu este nicio cerere de intimidare înregistrată, dar relaţia aceasta cu Inspectoratul de Poliţie de unde s-a pornit?! domnul a spus că îmi aduce o dovadă că în Străşeni există mai multă populaţie de etnie romă, a prezentat o listă falsă, care conţine date cu caracter personal. Majoritatea persoanelor incluse în această listă nici nu cunoşteau despre faptul că ei sunt în listă. Pentru mine este indiferent de ce etnie este populaţia, ce religie, vârsta, pentru mine toţi oamenii sunt la fel.”
Potrivit Asociației Naționale a Mediatorilor Comunitari, în Republica Moldova sunt 48 de mediatori, practic jumătate din cât ar fi necesar. Persoanele care sunt supuse discriminării de orice fel sunt îndemnate să depună o plângere la Consiliul pentru egalitate sau o cerere de chemare în judecată. Plângerea poate fi depusă personal la sediul Consiliului, prin poștă sau online, accesând site-ul egalitate.md .
Acest material a fost realizat în cadrul Campaniei "Uniți Împotriva Crimelor De Ură", realizată de Asociația Presei Independente (API) în parteneriat cu un grup de ONG-uri din domeniile drepturilor omului și justiție, cu sprijinul Millennium Partners.
