Când ești pasionat de fotbal, îl practici indiferent de obstacolele pe care viața ți le scoate în cale. Astăzi vă invităm să cunoașteți o echipă specială. Nu este una obișnuită, ci una formată din cinci oameni pentru care întunericul nu este o barieră, ci un teren de joc. Patru dintre ei sunt nevăzători, dar văd poarta cu inima. Mai multe detalii aflăm într-un reportaj realizat de reporterul Alexandru Leahu, în cadrul emisiunii „Telematinal” de la TVR Moldova.
OLEG BILSAGAEV portar: Joacă în ochelari și joacă doar la sunet. Mingea este dotată cu clopoței. Plus este ajutor: antrenor, portar, ghidul ca jucătorii să găsească mingea și poarta.
OLEG BILSAGAEV portar: Nu toți sunt total nevăzători. La cineva este un procentaj de vedere rămas și ca să fie toți în condiții egale punem masca și încleiem emplastru.
Fiecare dintre ei are o poveste dureroasă.
VALERIU POPOV persoană nevăzătoare, municipiul Chișinău: La șapte ani, copil fiind am găsit un obuz de la grenadă anti-tanc, care mi-a explodat în mâna stângă. Acesta a fost motivul că am rămas fără vedere și mâna stîngă și cu diverse traumatisme.
În pofida provocărilor de zi cu zi, Valeriu nu cedează.
VALERIU POPOV persoană nevăzătoare, municipiul Chișinău: Evit să pronunț cuvântul „dificil”. E o viață ca la toți oamenii, trăim și ne bucurăm de viață. Nu renunț la activități sportive și din contra încerc să mă implic cât mai mult pentru că e dinamic. Mă simt ca o persoană energică și activă.
Familia îi este mereu alături, în tot ce face.
VALERIU POPOV persoană nevăzătoare, municipiul Chișinău: Am doi copii, băiat, fată, activez ca psiholog și profesor într-o instituție de învățământ din Chișinău.
Domnul Marcel Cazac și-a pierdut vederea la 25 de ani, în timpul serviciului militar.
MARCEL CAZAC persoană nevăzătoare, or. Soroca: Eu am fost specialist în chimie, am fost în armata sovietică.
Dragostea oamenilor apropiați și modul sănătos de viață l-au ajutat să depășească perioadele mai complicate.
MARCEL CAZAC persoană nevăzătoare, or. Soroca: Avem familie, copil mare, avem nepoți. Ajută în tot. Treci mai ușor peste greutăți care apar în viață.
Continuă să practice sportul, chiar dacă autoritățile nu-l susțin pe cât și-ar dori.
MARCEL CAZAC persoană nevăzătoare, or. Soroca: Greu, dar încet ne mai susțin câte puțin. La o competiție ne mai ajută raionul, Comitetul Sportiv, dar e cam greu, nu-i aceeași cum era înainte.
Alexei Romanenco are 52 de ani și joacă fotbal din 2013. Acest lucru îl ajută să se descurce cînd are nevoie.
ALEXEI ROMANENCO persoană nevăzătoare, municipiul Chișinău: Când merg cu bastonul prin oraș mai comunic cu lumea și nu refuz ajutorul. Înainte mă revoltam pentru gropi, dar pe urmă am zis să nu mă revolt.
Crede, totuși, că lucrurile se vor schimba în bine.
ALEXEI ROMANENCO persoană nevăzătoare, municipiul Chișinău: Iubim țara noastră. Am trei copii care ne susțin întotdeauna. Fata a venit din Cipru ca să-l susțină pe tata la fotbal.
Acești bărbați sunt campionii propriilor vieți și pot fi un exemplu pentru fiecare dintre noi...
Reporter: Alexandru Leahu Imagine: Roman Bahnă
