Aceasta stabilește îndatoririle, răspunderile, dar și protecția de care beneficiază primul om în statul român. Programul de lucru al președintelui este nenormat.

El nu își poate întrerupe activitatea pentru concediu de odihnă și nu își poate delega atribuțiile.

Președintele României își exercită prerogativele constituționale permanent și neîntrerupt.

Preşedintele României are cea mai înaltă funcţie de reprezentare a statului român. El garantează independenţa națională, unitatea şi integritatea teritorială a ţării.

Supraveghează respectarea Constituţiei, dar şi buna funcţionare a autorităţilor publice.

Pentru a îndeplini toate aceste sarcini de serviciu Constituţia i-a atribuit preşedintelui rolul de mediator între puterile statului, dar şi între stat şi societate.

În orice situaţie, preşedintele are obligaţia să intermedieze o înţelegere între două părţi sau să le împace.

Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber.

Mandatele preşedintelui României sunt limitate la două, care pot fi succesive. Mandatul este de cinci ani şi începe odată cu depunerea jurământului. Poate fi prelungit, prin lege organică, doar în caz de război sau de catastrofă.

În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.

Şeful statului are imunitate, ceea ce înseamnă că nu poate fi tras la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Preşedintele ia decizii în politica internă şi externă a ţării.

El desemnează primul ministru care formează Guvernul, poate dizolva Parlamentul, convoacă referendumuri şi este totodată şeful armatei. Deciziile preşedintelui României se numesc decrete. Ele sunt obligatorii.

Tot preşedintele semnează tratate internaţionale, acreditează şi recheamă ambasadorii, mobilizează forţele armate, instituie stările excepţionale de asediu şi de urgenţă, acordă decoraţii şi gradele militare cele mai înalte, mareşal, general, amiral.

Preşedintele poate graţia persoane condamnate.

Are rol decisiv în numirea şefilor parchetelor, dar şi în validarea legilor, pe care fie le promulgă, fie le retrimite parlamentului sau le contestă la Curtea Constituţională.

Constituţia prevede şi sancţiuni pentru preşedintele care îşi depăşeşte atribuţiile sau abuzează de poziţia şi influenţa sa. Acesta poate fi suspendat, demis sau condamnat.

Parlamentul este forul care iniţiază demersul de sancţionare. Şi în funcţie de gravitatea faptei preşedintele poate fi demis prin referendum sau condamnat pentru trădare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.