Iranul trăiește zilele celei mai mari revolte din istoria sa modernă. Ceea ce a început că un protest împotriva prețurilor la alimente s-a transformat rapid într-o revoluție națională ce cuprinde peste 140 de orașe. Regimul teocratic de la Teheran se clatină sub presiunea unei populații care nu mai cere reforme, ci prăbușirea totală a sistemului.
Estimările organizațiilor pentru drepturile omului vorbesc deja despre peste sute de morți și 15.000 de reținuți, în timp ce internetul este „negru” în toată țara pentru a masca represiunea brutală a Gardienilor Revoluției, potrivit TVR Info.
Motorul acestei furii este un colaps economic fără precedent. În primele zile ale lui 2026, Rialul iranian a pierdut peste 90% din valoarea sa față de dolar, transformând economiile de o viață ale oamenilor în hârtie fără valoare.
Inflația reală a depășit pragul de 150%, făcând ca alimentele de bază să devină un lux. Pentru tinerii iranieni, care reprezintă 60% din populație, supraviețuirea a devenit sinonimă cu revolta. Ei nu mai au nimic de pierdut, iar acest lucru îi face „invizibili” în fața gloanțelor.
De ce este Iranul miza întregii lumi acum?
Răspunsul stă în geografie și energie. Iranul controlează Strâmtoarea Hormuz prin care trece zilnic 20% din consumul mondial de petrol. Orice blocaj aici ar arunca prețul barilului peste pragul de 150 de dolari, generând o criză economică globală instantanee.
În plus, Iranul este pilonul „Axei de Rezistență”, fiind principalul furnizor de drone și rachete pentru Rusia în conflictul din Ucraina și finanțatorul grupărilor care destabilizează Orientul Mijlociu.
Cine beneficiază de o schimbare de regim la Teheran?
În primul rând, Israelul și Arabia Saudită, care ar vedea eliminată cea mai mare amenințare existențială din regiune. Pentru Administrația de la Washington, o prăbușire a regimului ayatollahilor ar însemna „tăierea oxigenului” pentru Rusia și China în Orient.
Însă riscul este uriaș: un Iran în plin război civil ar putea genera un val de refugiați de ordinul milioanelor, care s-ar îndrepta rapid spre granițele Europei.
Scenariul „zilei de după” este unul extrem de tensionat. Servicii de inteligență vorbesc despre avioane rusești pregătite pe aeroportul din Teheran pentru o eventuală evacuare a elitei clericale, similar cu momentul 1979.
Cine va prelua controlul asupra arsenalului nuclear și balistic?
Există temerea că facțiuni radicale din cadrul armatei ar putea folosi „opțiunea nucleară” ca un ultim gest de supraviețuire, ceea ce ar declanșa un conflict mondial.
Impactul pentru România este unul direct și dureros la pompă. Instabilitatea din Iran a pus deja presiune pe piețele de energie. Dacă regimul cade prin violență, ne putem aștepta la o explozie a prețurilor la carburanți și la o reconfigurare a rutelor comerciale din Marea Neagră.
România, ca stat membru NATO la granița estică, urmărește cu sufletul la gură aceste evenimente, deoarece un Iran democratic ar putea deveni, pe termen lung, un partener energetic major pentru Europa, înlocuind gazul rusesc.
În concluzie, ceea ce se întâmplă pe străzile din Teheran nu este doar o revoltă locală, ci începutul unei noi ordini mondiale. Dacă zidul fricii a căzut definitiv, anul 2026 ar putea marca sfârșitul uneia dintre cele mai lungi dictaturi teocratice din istorie. Lumea privește cu speranță, dar și cu o teamă profundă de necunoscut.
