În 30 dintre cei 31 de ani de independenţă, dezvoltarea Republicii Moldova a fost dependentă de regiunea separatistă din stânga Nistrului. În interiorul statului suveran, există o gaură neagră - cu depozite de arme şi muniţii nesecurizate, cu un regim politic acuzat de corupţie, trafic de arme şi contrabandă. Regiunea transnistreana este şi un instrument de şantaj în mâna Moscovei care nu se grăbeşte să soluţioneze conflictul început tot de ea. In urmă cu 30 de ani s-a murit cu arma in mână în încercarea de a apăra suveranitatea. Astăzi ne întrebăm ce am câştigat şi cât de independenţi am devenit? Trupele militare ruse continua să staţioneze ilegal şi sfidător pe teritoriul Republicii Moldova, în pofida nenumăratelor apeluri de retragere.
Platoul Coşniţa din raionul Dubăsari a fost scena celor mai cumplite evenimente din războiul ruso-moldav. In acest loc, în faţa fabricii de conserve, invadatorii ruşi au omorât primul erou care-şi apăra patria. (8644) Nicolae Sotnicenco avea 33 de ani când viaţa sa a fost secerată de arma inamicului. În faţa gardului de piatră, ciuruit de gloanţe şi timp, o piatră funerară aminteşte de acele evenimente.
Petru Stalbe a supravieţuit ca prin minune, în 1992, când armata rusă l-a vânat, pentru a-și asigura accesul spre dreapta Nistrului. Timpul nu a reuşit să-i şteargă din memorie momentele tragice prin care a trecut. La distanţă de 30 de ani, îşi aminteşte fiecare detaliu.
PETRU STALBE, veteran al războiului ruso-moldav: „De la stânca asta şi până la Nistru, noi, zece băieţi am ţinut piept din martie până în august 1992. Într-o dimineaţă, făcând baie la Nistru, un lutenist a început să împuşte în mine, şi a nimerit glontele lângă mine, în apă. De zece ori, am numărat, a împuşcat în direcţia mea."
În vocea lui Petru Stalbe, am simţit o dezamăgire, în timp ce povestea despre sacrificiul luptătorilor basarabeni, de acum trei decenii.
PETRU STALBE, veteran al războiului ruso-moldav: „Noi cei care am luptat în 1992 pe platoul Coşniţa, am câştigat, dar Republica Moldova, n-a câştigat nimic. Teoretic suntem dar practic noi nu suntem independenţi. Nici într-unb domeniu. În 30 de ani se putea măcar securitatea statului la nivel de asigurare cu gaz, energie electrică. MUSCĂ 02.16 La ţară nu s-a gândit nimeni."
Veteranul spune că războiul din Transnistria a dus la o stagnare a dezvoltării Republicii Moldova.
PETRU STALBE, veteran al războiului ruso-moldav: „Foarte mult. Noi mergeam cu dezvoltarea socială, economică, mai bine , noi înaintea ţărilor baltice, şi la urmă am rămas la coadă. Anume din cauza războiului din 1992."
În satele de pe platoul Coşniţa, pietrele funerare ale eroilor, amplasate chiar în locurile unde au fost seceraţi de gloanțele duşmanilor, păstrează memoria acelor evenimente de cumpănă pentru Basarabia. În localitatea Pohrebea, chiar în centrul teatrului de război din 1992, o biserică construită în 1940, ciuruită de gloanţele sovieticilor, arată că invadatorul nu avea nimic sfânt. Miile de răni de pe trupul bisericii parcă au fost făcute ieri. La fel şi Republica Moldova - există de decenii cu o rană ce sângerează în fiecare an, parcă tot mai puternic.
ION LEAHU, fost membru al Comisiei Unificate de Control: „Moldova, în urma conflictului din Transnistria, a devenit ca un om cu piciorul paralizat, aproape de gangrenă. Viciul acesta de separatism, de ignorare a legislaţiei, el pătrunde în alte teritorii. Sunt aşa opinii că ar fi mai bine să punem hotarul pe Nistru, mergem în Iuniunea Europeană, în Nato şi ne asigurăm viitorul. Da, ar fi uşor. Însă asta nu înseamnă că asta e posibil. Noi nu putem să nu ţinem cont că acolo sunt cetăţenii noştri."
CRISTINA LESNIC, fost vicepremier pentru Reintegrare: „Şi astăzi cele mai importante probleme ale societăţii Republicii Moldova rămân să fie dezbinarea socială, crearea unei identităţi false la aşa-numita identitate transnistreană, războiul informaţional şi ideologic care se menţine în regiunea transnistreană şi că drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sunt îngrădite şi încălcate grav. Independenţa unui stat nu reprezintă altceva decât capacitatea de a-şi manifesta suveranitatea politică şi juridică."
În ajun de ziua independenţei Republicii Moldova, tot mai multe voci susţin că formatul de negocieri 5+2 de soluţionare a conflictului transnistrean, a fost unul ineficient. Acum, discuţiile s-au împotmolit şi mai mult pentru că două dintre părţi, Ucraina lu Rusia, se află în război. Experţii Internaţionali au soluţii, care ar reintegra, într-un final, Basarabia.
IULIA JOJA, expert în securitate internaţională: „Este nevoie de un format diferit şi de relaţii dezvoltate ale Republicii Moldova diferit, cu state occidentale, care susţin interesele naţionale, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova care să aibă în centru Statele Unite, o relaţie mult mai amplă, Marea Britanie, ŞI, EVIDENT România şi Fiecare în felul ei a avut la inimă interesele naţionale ale Republicii Moldova."
ION LEAHU, fost membru al Comisiei Unificate de Control: „Dacă actuala guvernare ar primi o mai mare susţinere din partea populaţiei, dacă i-ar reuşi să rezolve problema cu reforma justiţiei şi să obţină ca aparatul de drept să funcţioneze ca într-un stat de drept, poate înm 5-10 ani s-ar putea crea MUSCĂ respectarea legislaţiei, mai întâi pe malul drept, şi paralel, extinderea dreptului constituţional al Republicii Moldova, pe malul stâng."
Totuşi, oamenii din stânga Nistrului vor altceva decât cei interesaţi în destabilizare, conflict şi război: ei vor pace, reintegrare şi unitate. Dovadă este faptul că cel puţin 80 la sută dintre cetăţenii din regiunea separatistă deţin cetăţenia Republicii Moldova.
OLEG SEREBRIAN, vicepremier pentru Reintegrare: „Noi suntem tentaţi, deseori, să vedem partea goală a paharului. Eu aş vedea şi partea plină. Faptul că în aceşti ani, dialogul s-a menţinut, s-au soluţionat probleme sociale, economice, că avem 350 de mii de cetăţeni, adică cvasi majoritatea populaţiei din zonă, având paşapoarte moldoveneşti, că am reuşit această paşaportizare, că cele mai multe întreprinderi din regiunea transnistreană sunt înregistrate în Republica Moldova, că partenerul economic principal este Uniunea Europeană, că în aceşti 31 de ani nu s-a împuşcat."
ALEXANDRU FLENCHEA, fost vicepremier pentru Reintegrare: „Ceea ce lipseşte aici este probabil un progres pe dimensiunea de reglementare politică. Avem fundamentul social şi economic necesar. Ne-a rămas să bifăm şi o reglementare politică care să pună capăt divizării ţării noastre şi să aducă legea Republicii Moldova şi pe malul stâng."
Peste încă 30 de ani, oamenii îşi doresc să vorbească despre conflictul separatist transnistrean, la timpul trecut. Cei mai optimişti sunt foștii luptătorii care ar lua şi astăzi arma în mâini, dacă le-ar fi ameninţată patria.
PETRU STALBE, veteran al războiului ruso-moldav: „Orice război se termină cu pace "
În 1992, la Nistru, armele patrioţilor Basarabiei erau diferite, însă la fel de eficiente, în cauza lor de renaştere a conţtiinţei naţionale şi de apărare a pământului strămoşesc.
