Iniţiativa preşedintelui Igor Dodon de a distribui anual profitul Băncii Naţionale, cu scopul de a uşura povara asupra bugetului în legătură cu achitarea datoriei statului faţă de BNM, vine în contradicţie cu principiile de independenţă a băncilor centrale şi are implicaţii importante asupra cadrului de stabilitate macro-financiară din ţară. Despre aceasta comunică Centrul Analitic Expert-Grup, care spune că iniţiativa şefului statului nu va soluţiona în vreun fel problema fundamentală: lipsă de progres real în procesul investigaţiilor pe marginea “furtului miliardului”.
Expert Grup relevă că autorităţile, indiferent de competenţe şi culoarea politică, nu au reuşit până în prezent să recupereze niciun leu din activele fraudate din sistemul bancar în contextul “furtului miliardului” (executarea gajului şi activelor deţinute de băncile falimentate nu se consideră drept recuperare a banilor fraudaţi) şi nici nu au fost traşi la raspundere cei vinovaţi de fraudele respective.
În paralel cu aceste „rezultate” în ce ţine de investigarea fraudelor şi recuperarea banilor fraudaţi, cetăţenii continuă să plătească nota de plată, mai scrie Centrul Analitic.
Ce ţine de iniţiativa lui Igor Dodon, analiştii spun că o bancă centrală independentă şi bine-capitalizată este de fapt baza stabilităţii macro-financiare a oricărei ţări - este o axiomă îmbrăţişată de majoritatea ţărilor occidentale.
„În cazul R. Moldova, banca centrală se bucură de un nivel adecvat al independenţei şi al rezervelor valutare, fapt ce constituie principalul pilon actual de stabilitate macro-financiară. Totuşi, nivelul de capitalizare rămâne insuficient. Adevărul este că principiul de partajare a profitului BNM cu Guvernul este deja stabilit prin legislaţia actuală, fapt ce deja constituie în sine o derogare de la bunele practici de independenţă a băncilor centrale. Astfel, articolul 20, al. (6) din Legea cu privire la BNM stipulează că soldul profitului disponibil pentru distribuire se transferă la venitul bugetului de stat în termen de 15 zile după primirea raportului auditorului extern asupra situaţiilor financiare ale Băncii Naţionale. Totuşi, de facto, banca centrală nu alocă profitul către bugetul de stat din motiv că aceeaşi lege prevedere că profitul va putea fi alocat doar după atingerea nivelului necesar de capitalizare a instituţiei (capitalul statutar trebuie să depăşească plafonul de 10% ca şi pondere din obligaţiunile BNM). Având în vedere ca BNM este departe de a atinge nivelul respectiv, nivelul capitalului statutar fiind în ultimii ani de circa 2,5 ori mai mic faţă de minimul stabilit de legislaţie (nivelul oscila puţin sub 4%), instituţia urma să parcurgă un proces destul de îndelungat de capitalizare graduală până când se activa prevederea menţionată mai sus care obligă BNM să transfere profitul în bugetul de stat.
Însă, iniţiativa recentă de a partaja profitul BNM cu bugetul de stat înainte de a atinge nivelul de capitalizare stabilit de legislaţie, subminează eforturile de capitalizare a autorităţii monetare, în urma unei imixtiuni politice care tinde să lezeze independenţa instituţiei. Din start trebuie să menţionăm că practica de partajare a profitului băncilor centrale cu bugetul de stat este considerată una detrimentală pentru independenţa autorităţilor monetare, fapt ce afectează credibilitatea acestora şi, respectiv, capacitatea de a promova o politică monetară echilibrată şi de a asigura stabilitatea macro-financiară a ţării. În cazul Moldovei, problema independenţei devine şi mai relevantă în contextul în care BNM rămâne insuficient capitalizată. Aceasta poate fi o constrângere pentru banca centrală în contextul abudenţei de lichidităţi din sistemul bancar care trebuie sterilizată prin operaţiuni de politică monetară cu impact negativ asupra profitabilităţii instituţiei. Totodată, aceasta expune instituţia la influenţe de ordin politic (ex: o eventuală decapitalizare a BNM va necesita suport bugetar, fapt ce va permite factorilor politici să deţină o pârghie adiţională de influenţă asupra instituţiei).
Nu în ultimul rând, iniţiativa de fapt nu permite atingerea obiectivelului declarat de a identifica bani suplimentari pentru a atenua poverii „furtului miliardului” asupra bugetului de stat. Suma de 6 miliarde MDL anunţată de către Preşedinte depăşeşte cu mult profiturile BNM. Spre exemplu, în 2018, aceasta a generat profit de doar 249,13 mil. MDL, iar în 2019 acesta ar putea fi şi mai mic din cauza specificului politicii monetare. Cu alte cuvinte, BNM nu este atât de profitabilă (obţinerea de profit nici nu este obiectivul acesteia) ca să servească drept sursă sigură de acoperire a datoriei de stat asociată cu furtului miliardului”, se spune într-un comunicat al Centrului Analitic Expert-Grup.
Amintim că la 10 februarie, Preşedintele Igor Dodon a lansat o propunere care să uşureze povara asupra bugetului în legătură cu răscumpărarea obligaţiunilor statului de la BNM. Aceasta constă în faptul ca BNM să-şi distribuie anual profitul, achitând la buget în medie 250 mil. lei, ceea ce, potrivit lui Dodon, va permite ca în decurs de 20 de ani Ministerul Finanţelor să obţină 5 mlrd. lei cu care va putea achita obligaţiunile statului faţă de BNM.
La acelaşi subiect:
În paralel cu aceste „rezultate” în ce ţine de investigarea fraudelor şi recuperarea banilor fraudaţi, cetăţenii continuă să plătească nota de plată, mai scrie Centrul Analitic.
Ce ţine de iniţiativa lui Igor Dodon, analiştii spun că o bancă centrală independentă şi bine-capitalizată este de fapt baza stabilităţii macro-financiare a oricărei ţări - este o axiomă îmbrăţişată de majoritatea ţărilor occidentale.
„În cazul R. Moldova, banca centrală se bucură de un nivel adecvat al independenţei şi al rezervelor valutare, fapt ce constituie principalul pilon actual de stabilitate macro-financiară. Totuşi, nivelul de capitalizare rămâne insuficient. Adevărul este că principiul de partajare a profitului BNM cu Guvernul este deja stabilit prin legislaţia actuală, fapt ce deja constituie în sine o derogare de la bunele practici de independenţă a băncilor centrale. Astfel, articolul 20, al. (6) din Legea cu privire la BNM stipulează că soldul profitului disponibil pentru distribuire se transferă la venitul bugetului de stat în termen de 15 zile după primirea raportului auditorului extern asupra situaţiilor financiare ale Băncii Naţionale. Totuşi, de facto, banca centrală nu alocă profitul către bugetul de stat din motiv că aceeaşi lege prevedere că profitul va putea fi alocat doar după atingerea nivelului necesar de capitalizare a instituţiei (capitalul statutar trebuie să depăşească plafonul de 10% ca şi pondere din obligaţiunile BNM). Având în vedere ca BNM este departe de a atinge nivelul respectiv, nivelul capitalului statutar fiind în ultimii ani de circa 2,5 ori mai mic faţă de minimul stabilit de legislaţie (nivelul oscila puţin sub 4%), instituţia urma să parcurgă un proces destul de îndelungat de capitalizare graduală până când se activa prevederea menţionată mai sus care obligă BNM să transfere profitul în bugetul de stat.
Însă, iniţiativa recentă de a partaja profitul BNM cu bugetul de stat înainte de a atinge nivelul de capitalizare stabilit de legislaţie, subminează eforturile de capitalizare a autorităţii monetare, în urma unei imixtiuni politice care tinde să lezeze independenţa instituţiei. Din start trebuie să menţionăm că practica de partajare a profitului băncilor centrale cu bugetul de stat este considerată una detrimentală pentru independenţa autorităţilor monetare, fapt ce afectează credibilitatea acestora şi, respectiv, capacitatea de a promova o politică monetară echilibrată şi de a asigura stabilitatea macro-financiară a ţării. În cazul Moldovei, problema independenţei devine şi mai relevantă în contextul în care BNM rămâne insuficient capitalizată. Aceasta poate fi o constrângere pentru banca centrală în contextul abudenţei de lichidităţi din sistemul bancar care trebuie sterilizată prin operaţiuni de politică monetară cu impact negativ asupra profitabilităţii instituţiei. Totodată, aceasta expune instituţia la influenţe de ordin politic (ex: o eventuală decapitalizare a BNM va necesita suport bugetar, fapt ce va permite factorilor politici să deţină o pârghie adiţională de influenţă asupra instituţiei).
Nu în ultimul rând, iniţiativa de fapt nu permite atingerea obiectivelului declarat de a identifica bani suplimentari pentru a atenua poverii „furtului miliardului” asupra bugetului de stat. Suma de 6 miliarde MDL anunţată de către Preşedinte depăşeşte cu mult profiturile BNM. Spre exemplu, în 2018, aceasta a generat profit de doar 249,13 mil. MDL, iar în 2019 acesta ar putea fi şi mai mic din cauza specificului politicii monetare. Cu alte cuvinte, BNM nu este atât de profitabilă (obţinerea de profit nici nu este obiectivul acesteia) ca să servească drept sursă sigură de acoperire a datoriei de stat asociată cu furtului miliardului”, se spune într-un comunicat al Centrului Analitic Expert-Grup.
Amintim că la 10 februarie, Preşedintele Igor Dodon a lansat o propunere care să uşureze povara asupra bugetului în legătură cu răscumpărarea obligaţiunilor statului de la BNM. Aceasta constă în faptul ca BNM să-şi distribuie anual profitul, achitând la buget în medie 250 mil. lei, ceea ce, potrivit lui Dodon, va permite ca în decurs de 20 de ani Ministerul Finanţelor să obţină 5 mlrd. lei cu care va putea achita obligaţiunile statului faţă de BNM.
La acelaşi subiect:
