În municipiul Chişinău, toţi locuitorii de la bloc achită lunar o taxă pentru deservirea imobilului, dar mărimea acesteia este diferită şi poate oscila de la 1 leu pentru fiecare metru pătrat de locuinţă, cum este în cazul blocurilor administrate de Întreprinderile Municipale de Gestionare a Fondului Locativ (ÎMGFL), până şi la 20 de lei pentru metru pătrat, în cazul altor forme de gestionare. Contactat de IPN, şeful adjunct al Direcţiei generale locativ-comunale şi amenajare (DGLCA), Ghenadie Dubiţa, a precizat că decizia, în cazul altor forme de gestionare decât ÎMGFL, este luată la Adunarea Generală a locatarilor.
Ghenadie Dubiţa spune că un plafon în cazul acestei taxe nu există. Dacă un proprietar de apartament nu este de acord cu tariful, îl poate contesta, iar cererea va fi examinată la aceeaşi Adunare Generală. Responsabilul de la DGLCA menţionează că există norme tehnice specifice aprobate de Guvern, de care este bine să ţină cont gestionarii. Dar nu este vorba de un document executoriu. Acesta are doar caracter de recomandare.
Potrivit şefului adjunct al DGLCA, proprietarii îşi administrează proprietatea lor în comun şi decid cum să întreţină această proprietate. Sunt cazuri unde proprietarii au stabilit tariful şi de 20 de lei pentru metru pătrat. „Pentru că suntem într-o economie de piaţă, nu există o autoritate care să supravegheze tarifele la gestionarea blocurilor, aşa ca acestea să nu fie mari”, a precizat responsabilul de la DGLCA.
Consiliul municipal Chişinău a aprobat, în anul 2007, tariful de 1 leu pentru metru pătrat pentru deservirea blocurilor aflate în gestiunea ÎMGFL. Din acest motiv, spune Ghenadie Dubiţa, blocurile sunt gestionate destul de prost, pentru că sursele financiare nu sunt suficiente, cheltuielile reale fiind mult mai mari decât banii care se adună din această taxă. Printre lucrările care trebuie să fie efectuate din suma adunată sunt: deservirea blocului, pregătirea de iarnă, întreţinerea reţelelor etc., doar că banii colectaţi nu ajung, iar în consecinţă se fac doar unele lucrări de întreţinere şi se achită salarii responsabililor.
Ghenadie Dubiţa crede că soluţia acestei probleme ar fi finalizarea reformei şi implementarea Legii Condominiului la nivel de ţară, aşa încât să fie trecute toate casele în gestiunea asociaţilor. Proprietarii să decidă modul de administrare, prin desemnarea administratorilor profesionişti sau a întreprinderilor municipale şi să decidă tariful la nivelul aşteptărilor pe care le au. Şeful adjunct al DGLCA menţionează că privatizarea s-a efectuat, iar trecerea în asociaţii nu, iar întrucât formarea asociaţiilor este un proces benevol, iar proprietarii nu doresc acest lucru, subiectul rămâne îngheţat.
