Peste 40% din consumatorii casnici şi circa 70% din companii utilizează gazele naturale ca sursă de încălzire. Respectiv, Republica Moldova este dependentă in corpore de gazul rusesc livrat de Gazprom. Or, în cele din urmă, nici pomină de o securitate energetică pe domeniul de aprovizionare şi furnizare cu gaze naturale. Şi aceasta în pofida construcţiei a mult-lăudatului Gazoduct Iaşi-Ungheni. Este opinia exprimată de către economistul IDIS Viitorul, Iurie Gotişan, în cadrul unei emisiuni radiofonice.
O simplă radiografie a datelor, indică faptul că anume statele care au avut şi mai au conflicte, inclusiv militare, cu Federaţia Rusă şi-au diversificat sursele de aprovizionare cu gaze naturale, în particular Georgia şi Ucraina. Prima, importă gaze pentru consumul intern de peste 95% din Azerbaidjan.
”Ucraina, după imputarea de către Rusia datoriilor de miliarde dolari pentru gazele furnizate, inclusiv şi pe motivul conflictului armat din Donbas, abia dacă mai are importuri. Iar chiar dacă sunt, acestea sunt anume pentru regiunile secesioniste, de cca 4%. Restul consumului de gaze naturale venind prin „revers” din UE, implicit din Slovacia. România, aparent ar fi un caz special pe această dimensiune, ţinând cont de fapt că în 2013 aceasta importa cca 17% din gazele ruseşti, iar actualmente cca 30% din consumul total”, a mai spus Gotişan.
În ceea ce priveşte gazoductul Iaşi-Ungheni în care s-au pus mari speranţe şi anume de a reduce dependenţa Republicii Moldova de Federaţia Rusă, acest lucru nu s-a întâmplat deocamdată. Mai mult, în cazul funcţionalităţii depline a gazoductului, partea cu costurile şi preţurile ar putea fi şi aceasta o problemă, însă doar pe termen scurt.
Costul mediu a unui metru cub de gaze livrat consumatorilor din Romania este actualmente de 2,5 RON sau 0,6 USD or în medie 11 lei moldoveneşti.
„Pentru a utiliza la capacitate maximă gazoductul, Guvernul Republicii Moldova speră să construiască tronsonul până la Chişinău, termenul fiind sfârşitul anului 2018. Însă un impediment trebuie luat în calcul de autorităţile moldoveneşti este procedura de expropriere a cetăţenilor (circa 150 la număr) pe ale căror terenuri urmează să traverseze conducta”, a conchis Gotişan.
”Ucraina, după imputarea de către Rusia datoriilor de miliarde dolari pentru gazele furnizate, inclusiv şi pe motivul conflictului armat din Donbas, abia dacă mai are importuri. Iar chiar dacă sunt, acestea sunt anume pentru regiunile secesioniste, de cca 4%. Restul consumului de gaze naturale venind prin „revers” din UE, implicit din Slovacia. România, aparent ar fi un caz special pe această dimensiune, ţinând cont de fapt că în 2013 aceasta importa cca 17% din gazele ruseşti, iar actualmente cca 30% din consumul total”, a mai spus Gotişan.
În ceea ce priveşte gazoductul Iaşi-Ungheni în care s-au pus mari speranţe şi anume de a reduce dependenţa Republicii Moldova de Federaţia Rusă, acest lucru nu s-a întâmplat deocamdată. Mai mult, în cazul funcţionalităţii depline a gazoductului, partea cu costurile şi preţurile ar putea fi şi aceasta o problemă, însă doar pe termen scurt.
Costul mediu a unui metru cub de gaze livrat consumatorilor din Romania este actualmente de 2,5 RON sau 0,6 USD or în medie 11 lei moldoveneşti.
„Pentru a utiliza la capacitate maximă gazoductul, Guvernul Republicii Moldova speră să construiască tronsonul până la Chişinău, termenul fiind sfârşitul anului 2018. Însă un impediment trebuie luat în calcul de autorităţile moldoveneşti este procedura de expropriere a cetăţenilor (circa 150 la număr) pe ale căror terenuri urmează să traverseze conducta”, a conchis Gotişan.
