Republica Moldova este statul care ţine aproape în întregime rezerva ţării în valută. Ultimul raport al Băncii Naţionale, pentru situaţia la 22 februarie anul curent, arată că în total activele oficiale de rezervă constituie aproximativ 2 miliarde 808 milioane de dolari americani (2,808,270.40 mii), iar valoarea rezervei de aur este puţin peste trei milioane de dolari (3,207.52 mii).
Contactat de IPN, fostul ministru al finanţelor, Veaceslav Negruţa, actualmente expert Transparency International Moldova, a menţionat că rezerva de aur mică pe care o deţine Banca Naţională a Moldovei se explică prin faptul că ţara nu deţine zăcăminte de aur şi nu a fost niciodată un jucător important pe piaţa regională sau mondială a aurului. Aurul din rezerva Băncii Naţionale a Moldovei a fost moştenit de la Visteria Naţională după ce această instituţie a fost lichidată.
Faptul că Republica Moldova păstrează cea mai mare parte a rezervei sale în valută reprezintă un avantaj, susţine Veaceslav Negruţa. Valuta nu necesită cheltuieli mari de întreţinere şi este uşor de utilizat în tranzacţii. Periodic, Banca Naţională investeşte o parte din rezervele valutare pe care le deţine în pieţe de capital peste hotare, iar profitul se întoarce în visteria Băncii Naţionale.
Potrivit lui Veaceslav Negruţa, practica băncilor centrale ale statelor să deţină o parte importantă din rezervele naţiunii în aur a fost aplicată în special până la criza din anii 1929-1933. Pe acele timpuri, rezervele de aur reprezentau un factor important care garanta valoarea monedei naţionale. După acea criză economică, băncile naţionale au schimbat abordarea şi nu şi-au mai construit politicile monetare doar în funcţie de rezervele de aur pe care le deţin, ci şi în funcţie de rezervele valutare, PIB, inflaţie precum şi alţi factori. Actualmente băncile centrale tranzacţionează periodic o parte din rezervele de aur pentru a obţine profit, însă nu este o piaţă „uşoară”, deoarece nu-i uşor de prevăzut evoluţia preţului, menţionează Veaceslav Negruţa.
Fostul ministru mai spune că păstrarea unor cantităţi mari de aur presupune cheltuieli ridicate. Aurul necesită condiţii speciale de întreţinere, stocare, depozitare inclusiv capacităţi pentru asigurarea măsurilor de securitate şi de pază. Statele care nu deţin capacităţi suficiente de stocare a rezervei de aur aleg să păstreze o parte din aur în altă ţară, contra cost. Elveţia este statul care are capacităţi mari de păstrare a rezervelor de aur, în băncile elveţiene fiind păstrate o parte din rezervele de aur ale altor state.
