Câteodată, poţi să nu scoţi niciun cuvânt, şi totuşi să spui totul. Am fi putut să tăcem, şi să exprimăm într-un dans interpretativ semnificaţia acestei zile. Însă oricât de talentaţi am fi, nu am reuşi să fim la fel de expresivi ca el. Vorbim despre omul care a făcut o lume întreagă să râdă, cu un singur gest, Charlie Chaplin.
Charlie Chaplin s-a născut la Londra, dintr-un tată alcoolic şi o mamă cu grave probleme psihice, părinţi care au divorţat curând după naşterea lui.
Bunica maternă era romă.
Băiatul era mutat de la un părinte la altul şi şi-a petrecut copilăria în confuzie şi sărăcie.
Perspective deloc promiţătoare pentru ce avea să urmeze.
Puştiul avea să schimbe total cinematografia, o nouă arta născută cam în acelaşi timp cu el.
Pleacă la Hollywood şi-l cucereşte în ciuda opreliştilor de tot felul. Ba că e comunist, ba că dă prea mulţi bani pe peliculă, fiindcă obişnuia să tragă o scenă şi de o sută de ori până ieşea perfect.
Spre final pleacă din America şi moare în Elveţia. Tragicomic, cadavrul lui este furat şi se cere recompensă de 600 de mii de dolari.
Pe scurt, a pus un beton aproape indestructibil la temelia artei cinematografice.
La comediile lui mute, de multe ori triste, se râde şi astăzi. Ceea ce e mare lucru în epoca stand-up-ului gălăgios şi plin de cuvinte. Multe inutile.
