Mii de estonieni au aprins candele în Piaţa Libertăţii din Tallin, în memoria victimelor deportărilor staliniste din martie 1949. Oamenii și-au comemorat bunicii şi părinţii care, in urmă cu 75 de ani, au fost trimişi forţat în Siberia. În acea perioadă, autorităţile sovietice au organizat cel mai mare val de deportări din istoria Estoniei. Peste 70 la sută dintre victime au fost femei şi copii mai tineri de 16 ani iar mulţi dintre aceştia nu s-au mai întors acasă.
Merica Lip şi-a comemorat mama care a murit în Siberia după ce împreună au fost deportate. MERICA LIP, victimă a deportărilor: „Aveam doar o lună când am fost deportată, împreună cu mama mea. Când aveam doi ani, m-au luat de la mama şi m-au dus la casa de copii. A fost îngrozitor. Nu prea multe îmi amintesc. Ţin minte doar că mama îşi făcea griji.” În 1957, pe când avea opt ani, Merica Lip a fost adusă înapoi în Estonia. MERICA LIP, victimă a deportărilor: „E îngrozitor. Mama va rămâne mereu în memoria mea. Am făcut o inimă din candele. Pentru mama, pentru toate rudele mele. ” În 1949, Stalin a ordonat deportarea celor pe care i-a numit "duşmani ai poporului". O mare parte dintre victime erau femei şi copii. Au fost scoşi din case, în toiul nopţii, şi duşi forţat în Siberia cu vagoane pentru transportul animalelor. Deportaţii care au supravieţuit au primit autorizaţia să se întoarcă abia în anii 1958 şi 1965. Peste 20 de mii de estonieni au fost deportaţi în Siberia, în perioada 25-29 martie1949. Aproape trei mii dintre aceştia au murit, iar alte câteva mii au dispărut fără urmă. In memoria lor, estonienii au depus flori şi aprins sute de candele la memorialul victimelor deportărilor sovietice din Tallinn. NICOLAE BOICO, jurnalist TVR MOLDOVA: „Memorialul este alcătuit din două ziduri, înalte de peste 20 de metri, pe care sunt scrise numele miilor de victime ale deportărilor staliniste. Pereţii, cu o lungime de 300 de metri, au fost construiţi, în paralel, şi formează un coridor negru. Acesta este un simbol al durerii întregului popor estonian.” Cele mai mari două valuri de deportări au avut loc în iunie 1941 și martie 1949, simultat în Estonia, Letonia şi Lituania. Potrivit datelor oficiale, regimul opresiv al lui Stalin a exilat, din cele trei state baltice, peste 100 de mii de oameni. Şi aproape o sută de mii de români şi reprezentanţi ai altor etnii au fost victime ale deportărilor sovietice, în cele trei valuri din Basarabia şi nordul Bucovinei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului au catalogat deportările sovietice drept crimă împotriva umanităţii. Federația Rusă nu a recunoscut niciodată deportările ca infracțiune și nu a plătit nicio despăgubire până în prezent.
