Anul 2017 a fost, pentru Republica Moldova, unul de orientare în domeniul securitatii. S-a deschis biroul de legătură NATO la Chişinău, după multe discuţii şi speculaţii. Republica Moldova a încercat, modest, să-şi securizeze toată graniţa, inclusiv cea de pe segmentul transnistrean. A avut curajul, chiar, să ceară retragerea trupelor ruse din regiunea transnitreană şi să solicite şi asistenţa tuturor mediatorilor. Doar că cererea nu a avut vreun rezultat. Urmăriţi în continuare o retrospectivă a acestui an din care aflăm daca s-au făcut paşi în direcţia securităţii Republicii Moldova.
La sfârşitul anului 2016, premierul Pavel Filip a semnat la Bruxelles, împreună cu secretarul general al NATO, deschiderea unui birou de legătură al alianţei la Chişinău. Chiar din primele luni ale lui 2017 autorităţile s-au grăbit să ofere termene pentru implementarea acestui proiect. Ministerul de externe spunea că biroul de legătură va fi dechis în luna aprilie, iar premierul le cerea să nu apara nicio amânare.
Asta se întâmpla în timp ce, într-o vizită la Bruxelles, preşedintele Igor Dodon le cerea şefilor Alianţei Nord-Atlantice să mai aştepte cu deschiderea biroului de legătură NATO la Chişinău. Pentru că cererea lui nu a fost ascultată, şeful statului a decis că-şi poate spune cuvântul intr-o altă direcţie de securitate. Astfel, tot în luna februarie, le-a interzis militarilor din Republica Moldova să participe la exerciţiul "Platinum Eagle" 2017, care se desfăşura în România. Argumentul a fost unul cât se poate de artificial – el a considerat inoportună participarea militarilor din Republica Moldova la acest exerciţiu. Motivul a fost, însă, cu totul altul. Exerciţiul multinational s-a desfăşurat sub egida NATO, iar şeful statului a declarat că se va opune oricarui parteneriat cu alianţa nord- atlantică. Iar în luna aprilie a urmat şi cel de-al doilea refuz. În timp ce Igor Dodon ţinea armata în graniţele ţării, în regiunea transnistreană trupele separatiste se antrenau de zor. Nici biroul NATO nu s-a mai deschis în aprilie, iar autorităţile ofereau, deja, un al doilea termen.
Între timp, Chişinăul încearca să-şi asigure securitatea la graniţă şi pe segmentul transnistrean. Printr-un accord, Republica Moldova şi Ucraina decid să asigure control comun la frontieră pe teritoriul ucrainean şi stabilesc să înceapă cu punctul de trecere Pervomaisc-Cuciurgan la sfârşitul lunii mai. Dar nici acolo autorităţile nu au reuşit să respecte termenul, aşa că punctul comun de control s-a deschis abia în luna iulie.
Asta înseamnă că autoritatile de la Chisinau au început să controleze o mica parte din cei peste 400 de km de pe segmentul transnistrean, lucru care, evident, a deranjat Tiraspolul. Liderul separatist, cu susţinerea Moscovei, ameninţa chiar cu escaladarea conflictului. Ameninţările, însă, au lasat rece Chişinăul, iar la sfârşitul lunii iulie, Parlamentul adopta o declaraţie în care cerea retragerea trupelor ruse din Republica Moldova.
Declaraţia a fost bazată şi pe hotărârea Curţii Constituţionale care a stabilit că "dislocarea pe teritoriul ţării a oricăror trupe sau baze militare, conduse şi controlate de către state străine, este neconstituţională". În aceeaşi hotărâre a Curţii, militarii ruşi, dislocaţi în stânga Nistrului, sunt etichetaţi drept "trupe de ocupaţie". La sfârşitul lunii august, autorităţile de la Chişinău au solicitat oficial Organizaţiei Naţiunilor Unite includerea chestiunii privind retragerea trupelor ruseşti din stânga Nistrului pe agenda sesiunii de toamnă a Adunării Generale a ONU. La câteva luni distanţă, în presă apare un document semnat de reprezentantul permanent al Republicii Moldova la ONU, Victor Moraru prin care s-ar cere amânarea includerii pe ordinea de zi a subiectului respective. Autorităţile de la Chişinău au declarat, ulterior, că nu au renunţat la acest subiect ci aşteaptă un moment mai bun şi o susţinere mai mare pentru a pune în discuţie retragerea trupelor ruse. Între timp, Guvernul refuză să mai ofere un termen pentru deschiderea oficiului de legătură NATO, iar evenimentul are loc la sfârşitul anului, pe 8 decembrie mai exact.
Chiar dacă biroul de legătură NATO este o misiune diplomatică doar cu angajaţi civili şi se fac promisiuni că activitatea acestuia nu va atinge neutralitatea Republicii Moldova, socialiştii sunt nemulţumiţi.
La sfârşitul anului 2017, Republica Moldova rămâne, încă, fără o strategie de securitate, după ce documentul aprobat de fostul preşedinte Nicolae Timofti a fost abrogat de Igor Dodon. În schimb guvernul a aprobat o strategie de apărare care include, ca parteneri de baza in securitatea Moldovei, NATO, Romania si SUA şi totodată prevede o majorare a bugetului armatei de la 0,4% din PIB până la 0,5%. Documentul, însă, nu a trecut şi de preşedinte.
Asta se întâmpla în timp ce, într-o vizită la Bruxelles, preşedintele Igor Dodon le cerea şefilor Alianţei Nord-Atlantice să mai aştepte cu deschiderea biroului de legătură NATO la Chişinău. Pentru că cererea lui nu a fost ascultată, şeful statului a decis că-şi poate spune cuvântul intr-o altă direcţie de securitate. Astfel, tot în luna februarie, le-a interzis militarilor din Republica Moldova să participe la exerciţiul "Platinum Eagle" 2017, care se desfăşura în România. Argumentul a fost unul cât se poate de artificial – el a considerat inoportună participarea militarilor din Republica Moldova la acest exerciţiu. Motivul a fost, însă, cu totul altul. Exerciţiul multinational s-a desfăşurat sub egida NATO, iar şeful statului a declarat că se va opune oricarui parteneriat cu alianţa nord- atlantică. Iar în luna aprilie a urmat şi cel de-al doilea refuz. În timp ce Igor Dodon ţinea armata în graniţele ţării, în regiunea transnistreană trupele separatiste se antrenau de zor. Nici biroul NATO nu s-a mai deschis în aprilie, iar autorităţile ofereau, deja, un al doilea termen.
Între timp, Chişinăul încearca să-şi asigure securitatea la graniţă şi pe segmentul transnistrean. Printr-un accord, Republica Moldova şi Ucraina decid să asigure control comun la frontieră pe teritoriul ucrainean şi stabilesc să înceapă cu punctul de trecere Pervomaisc-Cuciurgan la sfârşitul lunii mai. Dar nici acolo autorităţile nu au reuşit să respecte termenul, aşa că punctul comun de control s-a deschis abia în luna iulie.
Asta înseamnă că autoritatile de la Chisinau au început să controleze o mica parte din cei peste 400 de km de pe segmentul transnistrean, lucru care, evident, a deranjat Tiraspolul. Liderul separatist, cu susţinerea Moscovei, ameninţa chiar cu escaladarea conflictului. Ameninţările, însă, au lasat rece Chişinăul, iar la sfârşitul lunii iulie, Parlamentul adopta o declaraţie în care cerea retragerea trupelor ruse din Republica Moldova.
Declaraţia a fost bazată şi pe hotărârea Curţii Constituţionale care a stabilit că "dislocarea pe teritoriul ţării a oricăror trupe sau baze militare, conduse şi controlate de către state străine, este neconstituţională". În aceeaşi hotărâre a Curţii, militarii ruşi, dislocaţi în stânga Nistrului, sunt etichetaţi drept "trupe de ocupaţie". La sfârşitul lunii august, autorităţile de la Chişinău au solicitat oficial Organizaţiei Naţiunilor Unite includerea chestiunii privind retragerea trupelor ruseşti din stânga Nistrului pe agenda sesiunii de toamnă a Adunării Generale a ONU. La câteva luni distanţă, în presă apare un document semnat de reprezentantul permanent al Republicii Moldova la ONU, Victor Moraru prin care s-ar cere amânarea includerii pe ordinea de zi a subiectului respective. Autorităţile de la Chişinău au declarat, ulterior, că nu au renunţat la acest subiect ci aşteaptă un moment mai bun şi o susţinere mai mare pentru a pune în discuţie retragerea trupelor ruse. Între timp, Guvernul refuză să mai ofere un termen pentru deschiderea oficiului de legătură NATO, iar evenimentul are loc la sfârşitul anului, pe 8 decembrie mai exact.
Chiar dacă biroul de legătură NATO este o misiune diplomatică doar cu angajaţi civili şi se fac promisiuni că activitatea acestuia nu va atinge neutralitatea Republicii Moldova, socialiştii sunt nemulţumiţi.
La sfârşitul anului 2017, Republica Moldova rămâne, încă, fără o strategie de securitate, după ce documentul aprobat de fostul preşedinte Nicolae Timofti a fost abrogat de Igor Dodon. În schimb guvernul a aprobat o strategie de apărare care include, ca parteneri de baza in securitatea Moldovei, NATO, Romania si SUA şi totodată prevede o majorare a bugetului armatei de la 0,4% din PIB până la 0,5%. Documentul, însă, nu a trecut şi de preşedinte.
