Sensul evoluţiilor conflictului transnistrean este mai degrabă spre aprofundarea divergenţelor, decât spre soluţionare, constată studiul „The Transnistria conflict files” prezentat sâmbătă, 16 septembrie, în cadrul unei conferinţe la Sibiu, scrie Radio Chişinău.
Principala cauză ţine de conflictul armat din Ucraina, astfel încât atât Federaţia Rusă cât şi Ucraina au interese sporite şi diametral opuse faţă de acest diferend.
„Pe de o parte, Federaţia Rusă are nevoie aici de un pivot puternic militarizat, disciplinat, capabil să acţioneze eficient în eventualitatea unui conflict deschis cu Ucraina (care în faze ulterioare se poate dezvolta spre Occident), în cooperare cu celelalte capabilităţi ale Federaţiei Ruse şi forţele separatiste din Ucraina. De cealaltă parte, Ucraina este deplin conştientă de forţa pe care cooperarea ruso-transnistreană o poate dezvolta în strategia generală a unui eventual război, şi dezvoltă măsuri proprii de securizare”, potrivit studiului.
În acest context, autorul, Eugen Străuţiu, susţine că sarcina principală a Ucrainei este să neutralizeze ameninţările din partea regiunii transnistrene prin interzicerea, în cooperare cu Chişinăul, a comunicării dintre sistemul militar rus şi cel transnistrean şi a aprovizionării şi rotaţiei efectivelor ruse.
Pe de altă parte, Federaţia Rusă a reacţionat prin afectarea unităţii şi capacităţii de acţiune a Chişinăului. Astfel, în timp ce guvernul de la Chişinău rămâne consecvent proiectului de izolare strategică a Transnistriei, preşedinţia este loială intereselor Federaţiei Ruse. „În perspectivă mai apropiată sau mai îndepărtată, aşteptăm în Republica Moldova înfruntări decisive între cele două tendinţe – de victoria uneia sau alteia dintre acestea depinde continuarea proiectului de întărire a Transnistriei separate, sau readucerea acesteia în cadrul Republicii Moldova. Toate celelalte dosare se dezvoltă, în principiu, pornind de aici”, consideră autorul.
Studiul prognozează că în această situaţie Tiraspolul, mai mult ca oricând, va refuza să discute orice proiect care vizează reintegrarea în Republica Moldova. Totodată, în ultimii ani, paleta opţiunilor de soluţionare s-a îngustat foarte mult. Tendinţa de moment „este de recurgere la măsuri de forţă şi ameninţarea cu forţa”, concluzionează studiul.
În privinţa acestui conflict din prisma Bucureştiului, studiul constată că evoluţiile interesează statul român în cel mai înalt grad, „atât sub aspectul prevenirii şi contracarării riscurilor la adresa propriei securităţi, cât şi în calitate de membru al unor alianţe care constituie actori internaţionali majori - şi care au interese de securitate, economice şi politice în această parte a Europei”.
România a contribuit la apropierea celor două maluri ale Nistrului pin consultări diplomatice, finanţarea unor proiecte pentru stimularea dialogului, finanţarea unor volume de analiză, etc. Totodată, România contribuie la sporirea capacităţilor de negociere a Chişinăului, inclusiv prin sporirea independenţei energetice a Chişinăului prin interconectarea electrică şi de gaze.
„România are interese şi capacităţi pentru a contribui în mod suplimentar la reglementarea transnistreană, un dialog consolidat pe această temă cu actorii implicaţi în formatele de negocieri poate concretiza resurse şi modalităţi utile însăşi reglementării”, constată studiul ”The Transnistria conflict files”.
Studiul a fost realizat în cadrul unui proiect al unei echipe de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu finanţat de Ministerul român de Externe, cu suportul PNUD.
